Îmi propusesem să urc treptele care duc la Universitatea Petroșani. Nu dintr-o atracție deosebită pentru mișcare, încercam doar să văd fizic de ce mai eram în stare. După câteva trepte, nu multe, am început să respir greu, brusc mă încălzisem chiar transpiram ușor. Nu am știut niciodată câte trepte sunt deși de mai multe ori am început să le număr în anii studenției nu am reușit să ajung cu numărătoarea până la ușa facultății niciodată. Prima dată când am început numărătoarea a fost după ce am citit ,,186 de trepte Mauthausen” de Christian Bernadac. Am privit capătul treptelor și mi se părea că trebuia să parcurg o distanță imensă să pot ajunge acolo. Și la ce mi-ar fi folosit până la urmă ? nu mai sunt tănăr să încerc să impresionez pe cineva cu condiția sau cu aspectul meu fizic. Nu era însă o distanță prea mare pentru mine să îmi imaginez cum se plimba cineva la care am ținut enorm la mii de kilometri distanță,undeva în California. Și după atâta timp mă mint și nu știu de ce o fac când spun că doar am ținut la acea persoană, am iubit-o din tot sufletul meu.
M-am oprit , nu avea rost să forțez o victorie , inutilă oricum, și să urc toate treptele . Eram atât de confuz încât nu am realizat că cineva mă salutase . Nu dormeam de nopți , de foarte multe nopți, aflasem inițial despre ea, iubirea mea că avea un băiețel și că îi dăduse numele Adrian. Din acel moment parcă retrăiesc povestea, povestea unei iubiri care pentru mine a fost totul. Simt uneori parfumul și aud râsetul ei. Trăiesc senzația că este undeva aproape sau că peste ceva timp ne vom întâlni pe ascuns așa cum făceam de fiecare dată. Doar noi, doar noi doi am crezut că nimeni nu știa. Dar nu avea să fie așa, toată lumea știa despre noi. De ce nu a mers, de ce nu am rămas împreună ? Nu știu, poate nu voi ști niciodată. Uneori deși nu sunt superstițios mă duce gândul la un blestem. La blestemul Laurei Gânju o superbă învățătoare din Miercurea Ciuc pe care am cunoscut-o într-o practică studențească la Bălan. Un oraș minier plin de oameni aduși din diverse locuri ale țării să trudească în minele de acolo.
Blestemul
Eram anul doi de facultate și în practica de vară ne-au dus la Bălan, județul Harghita. Să ajungi la Bălan cu trenul, că de mașină nici nu se punea vorba atunci în acele vremuri era o adevărată aventură. Plecasem din Petroșani un grup de cinci tineri , dornici de viață dar vroiam să și învățam câte ceva minerit. Eram doi din Petroșani și câte unul din Lupeni, Petrila și Uricani. Am ajuns cu trenul în Gara Izvoru Oltului iar de acolo cu un autobuz, gen rată cum se numeau cursele la acea vreme, Am trecut pentru a ajunge la Bălan prin comuna Sândominic, ulterior aveam să aflăm că acolo trăiau doar unguri iar majoritatea nu priveau cu ochi buni numărul mare de români pe care regimul Ceaușescu îi aducea în zonă. Ne-am dus să ne cazăm la un cămin de nefamiliști unde am fost repartizați. La parterul căminului în câteva încăperi își avea sediul miliția locală . Pentru noi era un lucru bun, aveam un sentiment de siguranță mai ales că la poartă era tot timpul un milițian și astfel nu putea intra oricine. Cazarea acolo o aranjase Alin Ciolca, zis ,,Burghezul” al cărui tată avea ceva relații în sistem. Încă de la intrare milițianul de la poartă ne-a spus să facem tot posibilul să nu avem de a face cu femeile cu care ne vom întâlni pe holuri deoarece la etajul patru unde aveam noi cameră erau cazate și multe familii.
- Atenție mare, lângă camera voastră , perete în perete chiar este cazată o învățătoare care are un soț ungur foarte gelos. Exagerat de gelos, specifică milițianul de la poartă!
Deși în cameră erau doar patru paturi am preferat să rămânem împreună toți cinci . Aveam o saltea cu noi și nu ne putea despărți , chiar eram buni prieteni. Seara jucam cărți gen renzt sau whist și ca să fie mai palpitant cine câștiga era ,,pedepsit” să doarmă pe saltea. Nu după mult timp am început să ascultăm cu cana la perete să auzim ceva despre mișcările vecinei noastre căsătorite cu un tip foarte gelos. În lipsa unei tehnici adecvate ascultarea se făcea cu o cană lipită pe peretele despărțitor dintre cele două camere. Nu se auzea nimic,absolut nimic , nici după prima zi nici după alte două sau trei zile care aveau să mai treacă. Între timp ne făcusem formele de angajare la Mina Bălan și începusem instructajul. De la bun început am remarcat că în zonă ploua de rupea, aveam uneori senzația că stă cineva pe acoperișul căminului și toarnă cu găleata apă. Hotărâsem după câteva zile că trebuia să dezlegăm misterul , era necesar să aflăm cine locuiește perete în perete cu noi. La noi totul sau aproape totul , când era vorba de mers la cumpărături, aruncat gunoiul etc se decidea prin tragere la sorți cu ajutorul cărților de joc. Hotărârea a fost luată, cine avea să tragă cartea cea mai mică sub un motiv oarecare trebuia să meargă la ușa vecină și să aducă informații. Eu aveam să fiu cel care trebuia să bat la ușa unde noi știam că locuiește o învățătoare al cărui soț este extrem de gelos. Și ungur pe deasupra. Mult timp am crezut că atunci când am tras cartea cea mică a fost un noroc, dar după ani și ani tot mai mult cred că a fost un ghinion poate chiar un blestem .Numai Dumnezeu știe. Mi-am pregătit minciuna de intrare și am plecat să cuceresc ușa vecină . Inițial mă gândeam să cer o șurubelniță adică ceva bărbătesc sub motiv că aveam noi de reparat o priză și în acest fel să nu fiu bănuit de soțul gelos de altceva interese sexuale cu privire la soția sa nici din partea mea dar nici din parte vreunui coleg. Am bătut la ușă și după doar câteva secunde ușa s-a deschis. Vecina noastră era o tânără chiar frumoasă. Avea în bărbie o gropiță gen Kirk Douglas , vocea chiar senzuală iar din tricoul cu care era îmbrăcată ieșeau la iveală două sfârcuri proeminente. De emoție nu am mai cerut șurubelnița și am zis ceva de sare că tocmai mâncam și rămăsesem fără. A zâmbit, avea un zâmbet uimitor care inspira viață . Eram prins cu minciuna , nu mai aveam scăpare :
- Mă așteptam să veniți unul dintre voi să bateți la ușă, chiar mă gândeam de ce durează atât de mult până o veți face. Eu aud cam tot ce vorbiți, mai ales că o faceți și tare fără să fiu nevoită să ascult cu cana lipită de perete.
- Știți noi suntem studenți și nu suntem din zonă, am încercat eu ceva scuze
- Bine,mă cheamă Laura Gânju , încântată de cunoștință stai să-ți aduc sarea.
Mă uitam să identific haine sau încălțăminte masculină deoarece soțul ungur și gelos nu era la vedere. După ce m-am prezentat am întrebat-o unde-i lucrează soțul.
- Nu ,nu sunt căsătorită, dar de ce îmi pui asemenea întrebare?
-De la poartă milițianul ne-a spus să avem grijă că ești măritată și soțul tău este gelos chiar foarte gelos.
După ce a zâmbit mi-a spus să duc totuși sarea colegilor să că poate nu pot mânca iar pe seară să trec pe la ea să îmi spună povestea cu milițianul de la poartă. Colegilor le-am povestit pe scurt despre ce îi interesau pe ei cel mai mult adică despre sfârcuri ,rotunjimea feselor .Pe scurt era bună din toate punctele de vedere. Și mai ales era necăsătorită. Asta era foarte important. Eram foarte buni colegi , nu ne băgam unul peste altul , așa că i-am anunțat de interesul clar pentru vecina noastră, Laura. Aveam să petrec o lună,fără câteva zile, cu momente despre care de câte ori îmi amintesc mă încearcă regretul că nu putem fi veșnic tineri, studenți și cu dorință de viață.
Am onorat vizita și am aflat că defapt milițianul de la poartă era un pretendent la patul Laurei, spun asta deoarece tipul era căsătorit. Practic el încerca să anuleze concurența prin ceea ce ne-a spus. Toate colegele Laurei , necăsătorite știau de prezența noastră în zonă. Era perioada anului cea mai așteptată din punctul lor de vedere. În Bălan erau destul de mulți bărbați detașați din toată țara care se îndeletniceau după șut cu băutura și destul de des cu bătutul soțiilor. Niște tineri frumoși ,educați și prea puțin băutori erau o atracție pentru orice tânăra din Bălan. Prima ieșire a noastră a fost o plimbare până în marginea orașului , în partea opusă comunei Sândominic. Discuțiile au fost fără nici o esență, eu eram mai mult concentrat pe buzele Laurei , Chiar erau senzuale,iar când vorbea cu un accent putin maghiar erau foarte atrăgătoare. Nu aveam în minte decât să fac cumva să o sărut ,îmi doream să mușc ușor din carnea acelor buze. Simțeam că mă roșesc ,așa cum fac când am fluturii prin stomac. Mi-a povestit despre ea, despre familia ei. Mama sa era unguroaică iar tatăl său român . Nu aveau o căsnicie fericită, se menținea datorită copiilor. Așa erau în acele vreme multe familii în România, divorțul era o opțiune destul de rară. Am ajuns la cămin când începuse să se însereze. Ne-am despărțit fără să ne sărutăm. Simțeam însă că lucrurile mergeau în direcția dorită de mine. Colegii au zis să mergem la discoteca care era organizată într-o sală din apropriere. Așa am făcut deși nu-mi doream acest lucru, preferam să aștept un semn de dincolo de perete. Să nu mă fac de râs în fața colegilor că nu eram bărbat , vorba aia, am mers la discotecă. Nu am stat mult, doar câteva minute. După ce am plătit intratrea și am pătruns în sală s-a iscat un scandal , care nu avea legătură cu noi,dar în urma căruia totuși am primit un pumn direct în gură iar buza superioară mi-a crăpat. Ne-am reîntors în cămin și a devenit foarte clar pentru noi că pe acolo nu vom mai trece niciodată. Îngrijirile au durat puțin iar a doua zi chiar eram destul de în regulă. A mai urmat o ieșire cu Laura iar la întoarcere am reușit să o sărut . În aceiași seară am prezenta-o colegilor . Părerea unanimă afost că era bună, chiar bună de tot. Sărutul a fost așa cum mi-l închipuisem , uimitor. Au urmat și altele, apoi am început să ne atingem în diverse zone. Eu să îi mângăi sânii și încet dar continuu am ajuns în zona ei intimă. Atunci m-a oprit, întrebându-mă dacă pot să o feresc să nu rămână gravidă. Eram uimit, aveam o erectie care era aproape să explodeze. Nu mă puteam concentra și nu prea înțelegeam ce îmi cere. După ce m-am liniștit puțin mi-a explicat că trebuie să o feresc adică să nu ejaculez în vaginul ei. Nu aveam experiența necesară să fac asta.
- Te ajut, lasă-te în voia mea,dar când îți spun să o scoți să o faci
- Bine, dar cum îți vei da seama când îmi vine mie să ejaculez?
- Crede-mă că îmi voi da seama.
Eram atât de înfierbântat, m-am așezat pe spate iar Laura deasupra iar după ce am penetrat-o doar după câteva mișcări simțeam că trebuie să ejaculez. Am scos-o iar Laura s-a apropiat cu sânii ei mari și foarte tari de ea. Se freca ușor de penisul meu schimbând sânii iar cu mâinile mă atingea pe piept chiar înțepându-mă ușor cu unghiile. Am ejaculat, o parte din jet mi-a ajuns chiar pe față. Chicoti privindu-mă în ochi și îmi spuse că nu prea mai făcusem sex demult. Chiar așa era. Erau vremuri în care riscai mult să lași gravidă o fată iar rezultatul era căsătoria. Ne-am spălat pe rând într-un lighean pregătit din timp,baia era comună și se afla la capătul holului. Era începutul , doar începutul unor partide senzuale de dragoste care aveau să urmeze și în acea seară și în alte seri. Începusem să urmez un curs pe viu: să fac dragoste. Prima lecție trecuse,urmau altele. Laura mi-a spus atunci că esența este orgasmul partenerilor în același timp. Eu aveam în cap doar să o penetrez, încă odată și încă odată. De câte ori simțeam că am erecție intram parcă în tranșă , sărutam fiecare bucată din Laura, îmi venea uneori să o mușc pur și simplu . Greu , foarte greu mă abțineam. Am ajuns nu peste mult timp acolo unde Laura vroia, să avem orgasm în același timp. A fost prima seară în care mi-a spus că nu trebuie să mă mai feresc , era în perioada în care riscul să rămână gravidă era foarte mic. A fost ceva ce nu mai simțisem până atunci, în clipa în care am ejaculat simțeam mușchii din interiorul ei cum îmi sugrumă penisul.Îmi venea să urlu de plăcere dar nu puteam, auzeau vecinii,mi-am înfundat fața în pernă și am rămas așa până am simțit că nu mai am aer. Eram ud de transpirație și pe cap , părul din creștet se udase . Laura stătea întinsă lângă mine. Am început să o mângâi ușor în zona intimă iar ea cu mâna îmi atingea ușor penisul . Am început să ne sărutăm și nu după mult timp am penetrat-o din nou. Totul a durat destul de puțin dar foarte intens. Am avut din nou orgasm în același timp, ne strângeam în brațe unul pe celălalt iar după minute bune ne-am dat drumul. Eram în al nouălea cer simțeam că sunt bărbat. Am povestit tot felul de prostioare până am adormit. Așa aveam să petrecem nopți la rând.
În noapte aceia nu a mai fost nevoie de tragere la sorți pentru cine doarme pe saltea. Erau paturi suficiente.
Am făcut câteva excursii în Munții Hășmașul Mare ajungând la Lacul Roșu și chiar la Sovata. Mergeam cu autobuzul sau trenul , iar uneori de la mină primeam câte un așa zis autocar pentru deplasări. De câte ori putea Laura venea cu noi. Eu mă mutasem la ea. Într-o astfel de excursie un coleg avea să-și cunoască viitoarea soție. Este vorba de Mihai Prisecariu,care în excursia pe care aveam să o facem la Izvorul Mureș avea și el să se îndrăgostească iremediabil. Practica de la Bălan ,chiar dacă orașul era cum era, avea să fie foarte plăcută . Petreceam uneori la crâșma din oraș numită ,,Suitorul” deoarece trebuia să urci un anumit număr de trepte să ajungi acolo. Erau seri în care ne distram ascultându-l pe Radu Pietreanu cântând la chitară, pe Mitică Moglan deși mai puțin celebru ca Radu era un om deosebit la chefuri. Hitul orașului a fost lansat la ,,Suitor”și nu putea fi altă melodie decât
,, Eu lucrez la Bălan în mină ,
Nu văd soare nici lumină
Iar când urc în suitor
Toate oasele mă dor
Trebuia însă să se termine totul. Mai aveam o seară de petrecut împreună cu Laura. Gătea și îmi povestea că maica-sa o învățase să rămână cu mine.
- Adi, tu ști că mama mea ,săraca, mi-a spus că ea nu a avut vreodată orgasm ? Mi-a zis să caut să rămân cu tine, este greu să găsești pe cineva compatibil. Oamenii pot trece și peste lipsa mâncării ,dar fără a se potrivi la pat se despart.
Aveam să-i dau dreptate,dar mult mai târziu. Ne-am despărțit promițându-ne unul altuia că ne vom scrie. Ne-am scris.
După ceva timp,chiar mai multe luni de zile cineva mă caută acasă . Mama mă cheamă la ușă unde era Laura. Venise la Petroșani. Mama simțise ceva și a invitat-o înăuntru. Am vorbit puțin și am plecat în plimbare spre Brădet. Eram emoționat,chiar uimit . Laura era la fel de frumoasă și de atrăgătoare. Îmi spuse că nu a mai rezistat și venit să mă vadă. Seara aplecat spre casă. Și acum mă tot gândesc cât s-a chinuit cu trenul prin gări atâta drum , de la Miercurea Ciuc la Petroșani. Și de la Miercurea Ciuc la Bălan. Am suportat întrebările mamei care vroia să se asigure că Laura nu este gravidă. Era foarte important atunci să nu îți bați joc de o fată, adică să o lași gravidă. Avorturile fiind interzise.
După alte câteva luni în care ne-am scris, Laura avea să vină din nou la Petroșani. Era din altă localitate putea să-și închirieze o cameră la Hotel Petroșani. Ne-am plimbat prin oraș iar ea mi-a propus să ne căsătorim după ce aveam să termin facultatea sau chiar mai repede. Doamne când îmi spunea toate astea buzele ei cărnoase tremurau, avea lacrimi în ochi, chiar mă iubea. I-am spus că am pe cineva . S-a întristat. Susținea că nu este o problemă și că poate trece peste asta. Mi-a spus că mă așteaptă la hotel în cameră, că îi este dor de mine. Eu eram inert , ceva era rupt în mine, aveam pe cineva dar nu trăiam ceva atât de intens cum trăisem cu Laura.
- Adi,merg la hotel, te aștept acolo până dimineață când am tren,apoi plec acasă.
Nu am mers la hotel, După mai multe zile am primit o scrisoare de la Laura în care îmi transmitea că mă va blestema să nu am parte de nicio femeie pe care o iubesc. Să ma părăsească toate pe care le voi întâlni în viața mea.
