E timpul...toţi nervii mă dor

            Eu trebuie să plec, să uit ceea ce nu ştie nimeni, 
     Mâhnit de crimele burgheze fără a spune un cuvânt,
     Singur să mă pierd în lume, neştiut de nimeni,
     Altfel, e greu pe pământ...


                        Poemă Finală- G.Bacovia

John Lee Hooker & Van Morrison - Dont Look Back (Lyrics)

Trădarea când iubeşti.

            Nici o clipă nu s-ar fi găndit că soţia lui l-ar putea înşela. Nu avea motive, în opinia lui, să o facă. Aveau doi copii frumoşi, probleme financiare nu existau, vacanţele nu lipseau nici vara nici iarna. El o mai rărise cu neamurile lui, tocmai pentru a nu da motive de dispută între ele şi soţia lui.
          Într-o seară a decis să revină mai repede acasă, cu o zi, din delegaţie. Dimineaţa următoare, în speranţa unei surprize plăcute, se reîntoarce acasă. Avea gânduri măreţe, copiii erau la şcoală. Dar surpriză: soţia lui mult iubită era în pat cu un bărbat care îi părea cunoscut. Era un tip de la el de la muncă. Vedea negru în faţa ochilor, soţia speriată începu să plângă. Amantul acesteia îşi cerea scuze, spunea că este nevinovat, el susţinea că nu ştia că ea este căsătorită. Un calm brusc îl cuprinse. Cu o voce dură, care nu lăsa cale de întors îi spune amantului:
          - dacă tot te-ai culcat cu soţia mea, plăteşte pentru asta
          - cât? răspunse o voce sugramată
          - 100 de lei.
   Amantul plăti şi în grabă fuge de la locul amorului. Soţul, calm, plecă în oraş la geamgiu. Suta de lei o înrămă. Chiar a insistat la geamgiu să pună o ramă frumoasă şi  sticlă destul de groasă. Tabloul astfel obţinut îl agăţă la loc de cinste în sufragerie. Primii care au întrebat despre tablou au fost copiii. Răspunsul tatălui a fost simplu:
          - sunt bani câştigaţi de mama voastră, când veţi creşte mari, am să vă spun şi în ce mod.
  În decurs de câteva zile, mai toţi cunoscuţii familiei ştiau că suta de lei era câştigată de femeie, dar nu şi în ce mod.
           După mai puţin de o lună femeia s-a sinucis, iar odată cu moarte ei a dispărut şi tabloul cu suta de lei.

Francul, ochiul diavolului

      Sărăcia este pentru toţi o problemă. O problemă indiferent de vârstă, rasă, clase sociale, localizări geografice sau religioase. Fie că eşti negru sau alb; bogat, de clasă de mijloc sau sărac, toţi suntem atinşi de sărăcie - Kathleen Blanco

     Majoritatea politicienilor discută despre creditele românilor. De la Victor Ponta la Elena Udrea şi de la Kelemen Hunor la Alina Goghiu. Cel mai realist punct de vedere mi se pare cel al lui Kelemen Hunor. Ca ţară, suntem ultima, care discutăm despre  sănătatea financiară a poporului. Dar niciodată nu este prea târziu. De ce s-au împrumutat românii de la bănci? au vrut un trai mai bun, au vrut să-şi doteze casa, să-şi cumpere o maşină etc. Nimic ieşit din comun. Nu putem vorbi de ,,lăcomie", ca să-l citez pe Moise Guran, celebrul prezentator tv, care atenţie trăieşte din banii poporului lacom, popor care s-a împrumutat la bănci.
      Că politicieni nu au făcut prea multe pentru a preveni dezastrul în care se află acum toţi cei care au credite în bănci, este o altă poveste. Dar unde au fost sindicatele, care, au ca rol protecţia angajatului în relaţia cu angajatorul şi cu terţii? să nu căutăm răspunsul, poate fi o muncă inutilă , nu-l vom găsi.
      Decăt să vedem cine , de ce, de ce nu, sau alte chestii inutile hai să încercăm o soluţie. Astfel vom afla şi de ce făceam referire la sindicate, mai precis la Codul Muncii. Există în Codul Muncii art 169, care se referă la reţinerile care se pot face din veniturile salariale ale angajaţilor. Acest articol spune că se pot face reţineri în cuantum de max 50 % din veniturile nete ale salariaţilor, dar aceiaşi lege se aplică şi pensiilor. Trebuie modificat acest articol din Codul Muncii, astfel încăt cuantumul să nu depăşească 25-30%, iar băncile, CAR-uri, alte înstituţii de creditare, să nu poate percepe rate mai mari decăt acest procent. Ce se va întâmpla? o reeşalonare a tuturor creditelor, la o limită rezonabilă de plată de către angajaţi şi pensionari. Cum majoritatea băncilor, CAR-urilor etc, şi-au recuperat în mare parte creditele nu ar avea o problemă în a suporta prelungirea duratei creditării, chiar fără a percepe alte dobânzi. Românii, angajaţi sau pensionari, vor avea, cel puţin 20 % din veniturile lor , la dispoziţia lor şi a familiei lor. Vor însemna mai mulţi bani cheltuiţi pentru alimente, mâncare, medicamente, şcolarizarea copiilor. Adică va creşte nivelul de trai cu 20 % pentru fiecare român activ sau pensionar. Dar şi economia cu destul de mult, să ne imaginăm ce înseamnă pentru piaţă de consum din România o medie de 300 lei/lunar din parte a 1o milioane de angajaţi şi pensionari.

Iubire cu descântece

                                  ,,scopul femeii în viaţă este subjugarea bărbatului prin orice metode.
 Când nu reuşesc acest lucru îl umilesc, îmbătându-se la petrecerea de promovare a soţului, întrebându-şi tatăl socru dacă tot aşa de tânar a dat rateuri sexuale ca fiul său, făcând sex oral cu un taximetrist în parcarea blocului şi multe altele "- Sărman Asfalte

                   Iubire cu descântece

        El o iubea enorm. Nu putea respira fără ea, nu putea să creadă că a dat peste el norocul să întâlnească o asemenea femeie. Era un vis această femeie, iar el trăia un vis. Trebuiau să se căsătorească, totul era pregătit. Agoniseala lui de ani de zile i-o încredinţă să cumpere cele de trebuinţă pentru nuntă. Nu era stabilită data, dar, oricum, mult nu avea să se amâne fericitul deznodământ. A plecat după ea să o aducă acasă. Ea era cu serviciul în altă localitate. De la biroul personal află că era plecată. După mai multe ore, a reuşit să vorbească cu ea la telefonul. Ea avea bateria la telefon aproape descărcată.
                - stai calm dragul meu, am plecat cu mama la ţară să anunţ neamurile, revin sâmbătă.
      Of,  Doamne ce glas, era sigur că aşa era, avea încredere absolută în ea. Au trecut cu greu cele câteva zile, iar sâmbătă o sună să vadă cum a fost la neamuri. Nu  răspunse ea la telefon, ci maică-sa:
                 - Mimi a plecat în Spania de două zile cu prietenul ei.
       Totul începuse să se învârtă în jurul său. Avea vedenii, vedea o mireasă, oameni râzând, oameni plângând. Plângea, apoi râdea. O luase razna. Salvarea nu putea fi decât rugăciunea. Trebuia să ţină cont de sfatul mamei sale - mergi la mănăstire că ţi-a pus blesteme curva dracului !!!
       A mers la prietenul lui popa din localitate. După ce i-a povestit totul, acesta îi spuse:
                 - există descântece pentru asemenea încercări, sunt scumpe, dar eu nu pot să le fac.
                 - păi de ce? îţi plătesc
                 - da, dar nu se prind. Sunt prietenul tău, nu te mint, eu sunt un popă hoţ.
                 - cum aşa?
                 - mai hoţ ca mine e doar dracul. Ai văzut vreodată drac?
                  - nu. Cum să-l văd?
                 - păi vezi, dacă drac nu ai văzut, mai hoţ ca mine nu există.
         Distrus, dezamăgit, dar totuşi mulţumit de sinceritatea popei, plecă acasă. După ce a mai făcut dragoste câteva luni cu Monica Belluci, ea aproape goală într-o revistă şi el în baie, i-a mai trecut suferinţa. Era pregătit pentru o nouă încercare, o nouă iubire sinceră şi dezinteresată.

Soţi infideli..

   
   ,,toţi bărbaţii sunt infideli soţiilor . Unii dintre ei chiar umblă şi pe la alte femei"- Sărman Asfalte



         Capitolul 1. Trădarea de Bobotează

    Nu toţi creştinii sunt la fel. Unii de Bobotează se aruncă în apă rece ca gheaţa, după cruce, alţii preferă o petrecere la crâşmă. Aşa au făcut mai mulţi prieteni, au mers la crâşmă. Au început să bea, să glumească. Unul dintre ei, găseşte momentul potrivit să îşi laude colegul de muncă în faţa tuturor , dar mai ales al soţiei acestuia :
      - doamnă, ai un bărbat foarte bine şi bun la pat
   Pur şi simplu se aşternu liniştea. Soţul despre care era vorba se îngălbeni la faţă, sau se albi, ce mai conta asta până la urmă. Soţia uimită întreabă:
       - dar de unde ştii tu asta, că e bun la pat?
       - mi-a spus vecina mea, că el mai vine la ea din când în când.
    Petrecerea a luat sfârşit, trădătorul a fost nevoit să fugă. Soţul înşelat a pornit în urmărirea lui. Soţia după ce a stat bine şi a cugetat şi-a dat seama că este o minciună. Ştia foarte bine, cel mai bine chiar, că soţul ei nu este şi nu fost niciodată bun la pat. Nu se compara nici cu vecinul de la etajul 3 dar nici cu cel din zona de Nord a oraşului. Era clar, invidia între colegii de muncă.

          Capitolul 2. După trei zile
 
     Petrecerea a durat trei zile. Au început la o cabană din zonă, apoi au mers o la alta situată ceva mai în dos. Acum erau acasă la unul dintre ei. Gil, un petrecăreţ dar şi un afemeiat, curvar cum îi spunea invidioşii, observă un telefon pe o măsuţă. Îl ridică, verifică dacă are ton şi formează numărul de acasă. Îi răspunde soţia, pe numele său Mia.
            - păi bine măi Gil, lipseşti de acăsă de trei zile!!
            - ştiu Mia, iubirea mea, dar sincer, am uitat pur şi simplu să vin acasă.


           Capitolul 3. Soţia şi amanta, braţ la braţ..

      El, era un bărbat bine,  poreclit Puiu. Ea amanta, o tipă bine dar geloasă din cale afară. O chema Angela. De mai bine de trei zile el lipsea Dacă soţia era obişnuită, ea, amanta nu era. Decizia luată a fost istorică. Sună la el acasă şi împreună cu soţia acestuia au plecat braţ la braţ, în căutarea soţului dar şi amantului infidel. După căutari care au durat câteva ore, infidelul soţ şi amant, este găsit la un nightclub din zonă, în comapanie unei tipe de moravuri uşoare. Soţia nu era chiar aşa supărată, simţea o bucurie, rivala sa, amanta soţului său, era şi ea trădată de acesta. Angela plină de furie exclamă:
      - să o înşeli pe soţia ta cu mine, e firesc, uman chiar , dar să mă înşeli şi pe mine cu o depravată este inuman. Puiule, ai ajuns la limita decadenţei umane.

O amantă grijulie

          Introducere
          Cu ceva timp în urmă, un bun prieten, profesorul Mihai Barbu, mi-a sugerat să citesc o carte- Calendarul Imbecililor- scrisă de Ermanno Cavazzoni. Atunci mi-a venit o idee. Nu numai italienii au imbecilii lor, ce noi nu îi avem pe ai noştri? Un alt bun prieten, scriitorul Marian Boboc, mă îndeamnă de ceva vreme să scriu, despre minerit, despre cariera mea de lider de sindicat. Dar mai ales despre viaţa mea sentimentală. Voi scrie, de ce nu, începând de azi, ceva vesel, nu chiar în fiecare zi, dar destul de des, inspirat de cartea mai sus menţionată. Cine ştie când, dar nu peste mult timp, voi scrie şi despre viaţa mea sentimentală. Astfel, voi îndeplini şi dorinţa unui alt bun prieten, Ivanovici Dumitru, de a mă ocupa şi de altceva în afara mineritului. Să începem:

                                 
                                                               O amantă grijulie


        El era un simplu muncitor la o mină din Valea Jiului. Deşi, lucra la mină, nu era miner, era altceva. Un lăcătuş simplu, dar cu amantă. Ea, amanta, era patroană. În relaţia lor lucrurile au început să scârţie.  El venea, deşi la fel de des la întâlnire,  stresat . Spiritul antreprenorial al amantei avea să îşi spună cuvântul. A căutat o rezolvare a problemei. A găsit şi persoana potrivită prin care a intervenit unde trebuie, pentru  a-şi muta amantul la un loc de muncă mai bine plătit. Mult mai bine plătit.
        Pentru ea banii nu contau, era patroană, dar era importantă starea amantului. Că  amantul mergea acasă stresat din cauza banilor, era ceva firesc, dar să vină la ea în asemenea stare era neacceptabil. Patroana nu putea să deconteze periodic sume considerabile pe pastile de potenţa, datorită stării de stres a amantului, deoarece risca o condamnare pentru evaziune fiscală. Lucrurile s-au aranjat, el munceşte mai bine plătit, soţia, care are cardul cu tot cu codul pin, este satisfăcută. Ne mai fiind stresat din cauza banilor, acum, cu siguranţă amanta grijulie va fi şi ea satisfăcută.
      Un caz clar de ,,trafic de influenţă sexuală" .


   PS  Personajele au legătură cu realitatea.

Ziarul Vaii Jiului

Ziarul Vaii Jiului

Politica copiilor. Lapte praf

     ...16 decembrie 2014, turul II alegeri prezidenţiale România. Majoritatea politicienilor, dar cu precădere cei de la PNL declară că au înţeles mesajul alegătorilor. Nu au înţeles nimic.
    Azi, 5 ianuarie 2015, cei doi conducători ai PNL , declară că vor alegeri anticipate şi intrarea la guvernare. Ce înseamnă toate astea?
    1. Parlamentul în cazul unor alegeri anticipate fără modificarea Legii Electorale ar rămâne tot stufos, cu peste 500 de parlamentari.
    2. Intrarea la guvernare prin Moţiune de Cenzură, ar însemna, pe româneşte vorbind, mituirea a nu mai puţin de 100 de parlamentari, pentru a vota  Moţiunea de Cenzură. E greu de crezut că în alt mod oamenii aflaţi la putere, o vor ceda, doar de dragul lui Vasile Blaga şi Alina Gorghiu. Adică ridicarea traseismului politic la nivel maxim posibil. La politică de stat.
       Ce ar fi putut să spună cei doi, Vasile Blaga şi Alina Gorghiu ? simplu ;
    1. Să ceară modificarea Legii Electorale , aşa cum rezultă din referendumul votat de popor, pentru 300 de parlamentari.
    2. După modificarea Legii Electorale să îşi depună mandatele, toţi parlamentarii PNL şi astfel să forţeze alegerile anticipate.
     Asistăm la , în opinia mea, la o caterincă politică, în care periodic cineva încearcă să ne mai dea un ,,biberon" de lapte praf marca ,,Praf în ochi" .

Românii, un popor exilat

               ...trăiesc sentimentul că pe noi românii, Dumnezeu, ne-a exilat pe Pământ pe fiecare în parte. Nu putem trăi decât în nelinişte şi durere.
   Românii, deşi nu au comis crime împotriva umanităţii, nu au dus războaie de cucerire împotriva nici unui alt popor, trăiesc acum un sentiment de vină colectivă. Avem o vină fără obiect, o nelinişte şi o durere cu care se naşte  generaţie după generaţie. Românii trebuie să îşi construiască a conştiinţă nouă, nevinovată. Să nu ne mai credem vinovaţi de nimic în faţa Europei şi a lumii. Să trăim în certitudini şi fără dureri.
   Dintre toate popoarele Europei, suntem poporul cel mai puţin vinovat în faţa umanităţii, dar mai ales în faţa lui Dumnezeu. Trebuie să ne ridicăm, avem nevoie de un Moise să readucă acasă milioanele de români exilaţi în străinătate, dar şi de un Kemal Ataturk să reformeze din temelie România.

Ţeapa de Revelion

           Totul începuse bine, doamnele, aiurea îmbrăcate, cu aerele de vedetă la vedere, însoţite de bărbaţi, şi ei bine îmbracaţi, au umplut restaurantul. Ospătarii au început să-şi facă datoria. Mai toată lumea a comandat de băut, ce în mod normal nu prea bea. Aşa se explică că nu peste mult timp, pe o muzică de discotecă, mai toată lumea a ieşit la dans. Cineva fuma un trabuc, iar la faţă se îngălbenea cu cât trăgea mai mult din el. E Revelionul, se poate multe.
          Măncarea puţină dar sofisticată a făcut posibil ca cei prezenţi să le transmită cunoştinţelor prin intermediul facebook-ului ce au mâncat. De remarcat că peştele dacă se fierbe în puţină ceapă şi cu mult piper, se numeşte supă de peşte.
         Odată cu trecerea timpului, bărbaţii devin tot mai beţi, iar femeile, ca nişte doamne ce sunt, se descalţă de pantofii cu toc, să fie mai comode. Muzica are volumul tot mai mare, dar oricum nu contează. Este aceiaşi muzică care se poate asculta , zi de zi , la radio. Se iasă la ora 12 , pentru artificii, dar organizatorii spun că ei nu au aşa ceva, dar se pot vedea destul de bine ale vecinilor care organizează şi ei Revelionul.
         După ce mai toată lumea a ieşit afară să vadă artificiile vecinilor, în sală ceva pute. Un petrecăreţ neatent sau băut, a călcat într-un rahat de câine. Se găseşte sursa, iar ospătarii , cu un mop, curăţă ringul de dans.E altceva, nu mai miroase aşa tare.
        Femeile, cu cât sunt mai late, şi mai prost îmbrăcate cu atăt dansează mai lasciv.. Bărbaţii, tot mai băuţi, devin Fred Astaire.Toată lumea aşteaptă sarmalele, dar nu aveau cum să vină, restaurantul este de lux, nu se serveşte aşa ceva.
        Petrecăreţii încep să plece. O tipă cu mască de carnaval pe faţă, se supără pe soţul ei că acesta ia făcut un compliment  : dragă, ţie îţi stă mai bine cu mască decât fără!
      Toată lumea sună pe toată lumea: a fost excelent de Revelion, mâncarea nemaipomenită, muzica nu îţi mai spun etc. Înainte de plecare, un mucalit întreabă un ospătar dacă ştie vreo şhaormerie non stop care nu este închisă de revelion.
     La mulţi ani !!!