Apa, seva vieţii pe pământ

                            Apa, seva vieţii pe pământ

         Am fost invitat la lansarea cărţii ,,Vremea Apeductului" scrisă de Marian Boboc şi publicată prin grija SC ApaServ SA şi a domnului Costel Avram . O carte document în care se regăsesc aproape toţi cei care de ani de zile muncesc pentru ca apa să ajungă în casele oamenilor din Valea Jiului. O carte necesară mai ales într-o zonă în care este o obişnuinţă în a  se scrie doar despre minerit.
      Mi-am găsit cu greu un loc în foaierul Teatrului I.D.Sârbu din Petroşani unde a avut loc evenimentul. Momentul lansării acestei cărţi nu putea să coincidă mai bine decât cu împlinirea a 20  de ani de activitate a firmei care se ocupă cu distribuţia apei în Valea Jiului. Un angajat , în şoaptă , îmi spune că nu este chiar aşa simplu cu distribuţia apei, că sunt peste 50 km de reţea de întreţinut, că se lucrează 24 din 24 ore/zi şi 365 din 365 zile/ an. Era mândru când vorbea, dar simţeam şi durerea în vorbele sale că lumea nu apreciază munca lor. Am simţit emoţiile unor oameni care au fost premiaţi pentru activitatea lor,  am văzut chiar lacrimi în ochii unei femei. 
    O doamnă a venit şi i-a mulţumit autorului cărţii după ce festivitatea se terminase. Era fericită: ,, iată prin această carte document, lumea află despre munca noastră, a oamenilor de la apă''.
      Păcăt de la asemenea evenimente lipsesc oamenii din Valea Jiului care au ajuns în diverse funcţii şi prin votul acestor oameni simpli, harnici şi discreţi de la ape. Costel Avram şi-a făcut datoria, prin acest eveniment şi prin această lansare de carte a trezit sentimentul de mândrie a angajaţilor de la ape, mândria că ei sunt cei care muncesc, ca locuitorii Văii Jiului să aibă apă în casele lor.
    Fiecare firmă din Valea Jiului ar trebui să publice a carte document despre trecutul său. Să nu ne ferim de trecutul nostru, chiar avem ce arăta urmaşilor noştri precum şi celor care trec prin Valea Jiului.  

Să nu mai fim orbi la lumina zilei

   Minerul, mai bine vede în subteran decăt la suprafaţă

     Deşi pare un paradox chiar aşa este. În subteran minerul chiar dacă este dotat doar cu o lampă portabilă iar lumina zilei este total inexistentă reuşeşte să  observe mult mai uşor pericolele care îl pândesc. Se fereşte de utilaje în mişcare, ocoleşte cu o dexteritate de invidiat diverse obstacole, munceşte şi chiar mănâncă la lumină puţină. Afără însă lucrurile stau altfel. Niciodată minerii nu au reuşit să depisteze pericolele care îi pândesc pe ei şi pe familiile lor. Locul lor de muncă prin care îşi întreţine minerul familia este însă în pericol datorită incompetenţei celor conduc destinele mineritului şi destinele comunităţilor locale. Minerul afară pare orb, nu vede că anumiţi oameni , aceiaşi oameni, conduc mineritul spre dezastru de ani buni de zile. Minerul este orb când nu vede că: deşi există documente care demonstreză fraude produse de şefii lor( Vezi Rapoarte Curtea de Conturi) , ei cred că, cei care le fac viaţa lor amară sunt undeva departe , la Bucureşti.
   Minerul este tot orb când nu vede politicienii locali, primarii etc. care au devastat Sistemul de Termoficare şi care ani de zile nu au plătit sume imense , datorate către minerit.
   Minerul este tot orb când nu vede palatele ţigăneşti ridicate din fierul vechi furat din minele lor ,iar toate astea se petrec sub ochii organelor statului.
   Poate ar fi cazul ca minerul să vadă la suprafaţă aşa cum vede în subteran. Să nu mai fim orbi, cei care ne duc de râpă şi ne fură zi de zi sunt aici lângă noi, nu la Bucureşti sau la Bruxelles

Corupţia este lângă voi, nu fiţi naivi

      Corupţia este lângă voi, nu fiţi naivi

     Tinerii din Valea Jiului protesteză. Nu pot decăt să mă bucur. Înseamnă atitudine. Se spune că nu prea ştiu pentru ce, dar nici noi în 1989 nu prea ştiam exact care este rolul Revoluţiei. Aşa că pe lângă idealurile de libertate exprimate în România anului 1989 şi-au făcut loc interesele economice ale unei oligharhii care a ştiut exact în ce direcţie să acţioneze : acapararea bogăţiilor ţării. Că noi suntem acum liberi este o chestie relativă, dar o certitudine este că ţara a încăput pe mâna şmecherilor, securiştilor şi ţiganilor.

    Corupţia care a închis minele din Valea Jiului, care a făcut să moară oameni în subteran şi care alungă tinerii din zonă este aici lângă noi, o vedem zi de zi dar ne place să credem că nu este aşa, că ea se află undeva departe la Bucureşti. Guvernele Romăniei au investit bani în Valea Jiului sub diverse forme astfel încăt pe fiecare cm2 ( centimetru pătrat) se află căte o bancnotă de 100 de lei. Enorm, o sumă imensă. Unde sunt banii? De ce nu s-au creat locuri de muncă pentru tineri, de ce nu s-au dotat minele din Valea Jiului? Răspunsurile sunt aici, tineri frumoşi şi naivi : fabricile din Valea Jiului au fost acaparate de şmecheri care le-au devalizat, la schimb au clădit o biserică tot pe banii comunităţii ( a se vedea URUMP), serviciile din jurul mineritului sunt în mâna Clanului Gârdean-Simota( masa caldă, transport zgură, mentenanţă etc). Turismul este în mâna aceluiaşi clan. În Petroşani te hrăneşti , te distrezi sau eşti îmbrăcat sau încălţat la Simi.Tot, sau aproape tot, ce a concesionat Primăria Petroşani este luat de acest individ şi administrat. Toţi, dar absolut toţi, au un numitor comun: Famiglia Ridzi, prin intermediul căreia Petroşaniul este vlăguit şi devalizat. Poliţia din Petroşani tace, se face că nu vede nimic. există o prietenie pe faţă între comandantul Poliţiei şi Primarul Ridzi.

    Valea Jiului nu este inchisă de Guvern ci de Mafia Locală . Să nu fiţi naivi cum am fost noi în 1989. Corupţia este aici lângă noi, în Valea Jiului.