Radna. 01221. După 30 de ani

                       Am ajuns, după 30 de ani, la poarta UM 01221, unde am făcut nouă luni de armată. Parcă ieri s-au petrecut toate. Plecarea cu alai din Gara Petroşani. Cu bătaia care am luat-o împreună cu alţi colegi de la nişte golani în Deva. Părinţii care îşi făceau griji. Cu speranţa că fata cu care mă m-ai sărutam seara printre blocuri îmi va trimite scrisori. În armată te simţeai tare mândru când primeai scrisori de la fete.
        Primele zile au fost mai grele, restul la fel. Pantalonii de la uniforma militară i-am prelungit la croitorie. Am fost tunşi la foc automat pe un hol, unde era împrovizată o frizerie. Copca aia de la veston care trebuia ţinută permanent închisă. Şi acum, după  atâta timp, parcă o simt cum mă strângea  de ,,Mărul lui Adam". Am luat în primire armele şi nu peste mult timp am început înstrucţia cu unul dintre cei mai duri oameni pe care i-am cunoscut vreodată, locotenentul Pojar. Acesta spunea
          - pe mine dacă mă taie cineva va curge sânge cachiu, sau
          - sunt creat de Dumnezeu, deşi nu am voie să spun asta, să fiu ofiţer al Armatei Române.
        Muncile agricole, în Comuna Vinga, la cules de porumb, roşii, morcovi etc. Trageri de zi, trageri de noapte, instrucţie, mâncare proastă. Chiloţii ăia groaznici care te frecau între picioare, bocanci care te băteau până la rană. Cântecele soldăţeşti, masca de gaze.
Blocul alimentar cu ,,computerul de curăţat cartofii", cu bazinele imense de spălat vasele, mirosul groaznic de  cantină. Gerul teribil din camere, dormeau câte trei în două paturi strânşi în braţe. Hârtia lipită la geamuri să blocheze frigul să intre. Curăţarea zăpezii cu foile de cort. Raportul plutonului, companiei, batalionului etc. Permisiile, beţiile crunte. Garda de lângă cimitir, din Lipova Băi. Garda de la Drapel. Drapelul Unităţii. Dar şi de ,,Lili cur de fier" sau Micuţa Ce-cur-ai" .
      Frăţia dintre noi, spiritul de echipă, dar şi mândria de a fi soldaţi ai Armatei Române.
     Ştiu că alţi 30 de ani nu vor mai exista, dar asta a fost atunci, cele nouă luni crunte de armată au început să mă definească ca bărbat. Am servit Patria Română    

Muzica, doar muzica. Sau femeia

      Emil Cioran spunea : ,,dacă am fi siliţi să alegem între muzică şi femeie cine ştie dacă nu am alege întâia. Deşi amândouă îţi procură senzaţii de o ameţitoare înălţime, totuşi numai muzica te suspendă în înfinitul voluptos al neîmplinirii...Căutăm femeia pentru mai puţină singurătate, iar muzica pentru a ne adînci singurătăţile".
     Emil Cioran a avut faţă de noi  o şansă în plus, muzica pe care el o putea asculta era preponderent bună, chiar foarte bună.
     Mă gândeam în seara asta la muzică şi femei. Viaţa ar fi cu siguranţă pustie, atât fără de una sau  de cealaltă. Muzica are un plus, nu poate trăda, chiar dacă o ascultă şi alţi bărbaţi nu eşti gelos, chiar dimpotrivă. Păcat că nu mi-am lăsat viaţa influenţată de muzică, am descoperit-o mai târziu, după ce am suferit din cauza unei femei. A primei femei care m-a făcut să sufăr.
     Dar femeile, iată, nu pot alege decât muzica. Nu pot fi dezamăgite niciodată ?
      Femeia şi muzica. Sau doar muzica..
 

Raed Arafat, doar un om

  ,, Nerecunoştinţa este copilul legitim al binefacerii.''- Mihail Sadoveanu

                     România a devenit o ţară unde, o faptă bună riscă să fie crunt pedepsită. Tragedia de pe Lacul Siutghiol scoate la suprafaţă răutăţi greu de descris. Chiar dacă nu se cunosc cauzele accidentului, multă, prea multă lume, îşi dă cu părerea. În centrul atenţiei nu putea să fie altcineva decât Raed Arafat. Un om uneori zeu, dar cu trecerea timpului un om doar om şi nimic mai mult. Avem ,noi românii, modul nostru de a fi: credem în omul providenţial, omul care le rezolvă pe toate, iar noi trebuie doar să-l numim într-o funcţie şi totul se rezolvă. Noi să rămânem aceiaşi nepăsători, neinstruiţi, dar răi, foarte răi. Să trecem în revistă omul Raed Arafat :
                   -  Ion Iliescu, 2003, îi conferă  Ordinul Național „Pentru Merit” în gradul de Cavaler
                   -  Traian Băsescu, 2005, Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Ofițer   
                    - 23 august 2007, Călin Popescu Tăriceanu îl numeşte Subsecretar de Stat la Ministerul Sănătăţii Publice
                    -  10 ianuarie 2012 demisionează, au loc proteste în ţară, poporul îl respectă, îl apreciază,
                    -  7 noiembrie 2012 este numit Ministrul Sănătăţii de Victor Ponta.
      Primul atac , agresiv, împotriva lui Raed Arafat a fost a lui Traian Băsescu, care l-a identificat drept omul care se opune reformei în sănătate. Care reformă ?
     Acum este atacat din nou, lumea începe să îşi revină. Ne săturăm repede de idoli, de oameni care muncesc, greşesc, luptă şi uneori mai şi obosesc. Avem nevoie de altceva, de alt idol, dacă este străin cu atât mai bine . Se pare că l-am găsit. Avem acum de unde aştepta izbăvirea neamului românesc,  nu ne rămâne decăt să aşteptăm. Nu contează că nimeni, dar nimeni din zonă, unde probabil sunt sute de posesori de barcă, nu au intervenit în salvarea celor care încă mai trăiau,mai strigau după ajutor. Probabil încă se mai putea face ceva pentru ei sau pentru unii dintre ei.
   Moţii din Apuseni au pornit în căutarea avionului prăbuşit şi au reuşit să salveze ce au mai putut, aici pe lacul Siutghiol deşi era foarte uşor de intervenit oamenii, pescarii din zonă, au aşteptat intervenţia autorităţilor. 
               Au murit toţi cei din elicopter, dar avem o ţintă Raed Arafat. El este doar un om, noi toţi  o naţie nepăsătoare.

         

După 40 de ani. Poveste despre ţigani

     

,, Dumnezeu să te ferească de român ciocoit şi de țigan boierit "

                                                                                                          vechi proverb românesc     

            O întâmplare nefericită, la care am asistat azi, m-a făcut să-mi amintesc de ceva din copilăria  mea. Azi, 12.12. 2014 , la  staţia OMV din Petroşani, un ţigan a furat din raft o sticlă de whishy, apoi s-a urcat într-o maşină, care nu putea fi decăt Mercedes şi a fugit. A fost urmat îndeaproape de colaboratorii săi, care au fugit  cu altă maşină, care nu putea fi decât  BMW. Maşinile aveau numere de Germania.   

             Cu aproape 40 de ani în urmă, trăiam împreună cu familia mea în satul Gura Cânlăului, situat undeva la 2 km de podul de peste Râul Buzău, comuna Mărăcineni, pe drumul Buzău- Râmnicul Sărat. Era o iarnă cruntă,  bătea atât de tare vântul că pe noi, copiii, uneori ne culca la pământ.

Copil fiind, împreună cu câţiva verişori şi alţi copii din sat am plecat la urat. Eram o trupă de vreo şase puradei, cel mai mare era  Neluţu , un verişor, care avea cam 10- 11 ani. Aveam chiar şi un buhai autentic făcut dintr-o putină mică de o vadră, fabricat de nea Panait, care era geambaşul satului. Acesta era un veteran de război, nu mai avea ambele picioare de la genunchi, dar era o încântare să-l vezi cum strunea armăsarii. Am plecat cu uratul pe la casele situate lângă podul de la Mărăcineni şi chiar am reuşit să facem cam 5 lei iar într-un dăsag aveam mere şi nuci. Ne mergea bine, dar fără să ne dăm seama am fost înconjuraţi de un grup de ţigani, mai mari ca noi, care ne-au luat toată agoniseala noastră, inclusiv banii, dar mai ales buhaiul. Ne mai rămăsese biciul pe care oricum nu ştiam să-l folosim. Plângând ne întorceam în sat. Lângă unitatea militară din apropriere, un ofiţer ne-a ieşit în cale. I-am povestit întâmplarea, cu lacrimi în ochi, dar cu speranţa că ne va salva. A chemat din unitate, dacă bine mai ţin minte, cam 5 soldaţi, care împreună cu noi am mers şi destul de repede am dat peste ţiganii care se aflau la o bodegă aflată chiar lângă pod. Era cât pe ce să se încingă o bătaie în toată regula, ţiganii erau mulţi, chiar  mulţi, au refuzat să ne înapoieze buhaiul, banii şi dăsaga cu mere şi alune. Au fugit, soldaţii curajoşi au fugit după ei chiar pe uliţele lor, ale ţiganilor, dar nu au reuşit nimic. Pierdusem totul, nu se mai putea face nimic.

              Am fost însoţiţi de soldaţi până în sat, iar noi am mers la nea Panait căruia trebuia să-i dăm înapoi buhaiul. Acesta când a văzut dezamăgirea noastră ne-a băgat în casă, a pus la copt pe plită mămăligă rece cu sare şi ne-a dat câte o cană cu lapte. Când am ajuns acasă am mai tras o porţie de plâns când i-am povestit mamei. Tata a înjurat rău de tot .

              După 40 de ani, am senzaţia că nimic nu s-a schimbat, doar că ţiganii sunt mult mai bogaţi iar noi românii poate la fel de săraci şi naivi în relaţia cu ei.                                                  

Valea Jiului. Abandonul mineritului

                 Sunt a treia generaţie în bocanci de miner în Valea Jiului, mai mult ca sigur ultima. Bunicul meu a lucrat la Lonea, tatăl meu la Lonea şi Livezeni. Chiar şi mama mea a lucrat la Livezeni. Sunt implicat activ în ceea ce înseamnă mineritul din Valea Jiului de mai bine de 20 de ani. Am avut ocazia, să cunosc personal, toţi directorii generali care au condus mineritul , de la Ilie Bălănescu până la Generalul Ciobanu şi la cei care-l conduc acum. Am cunoscut, tot personal, toţi miniştrii care au avut ceva de spus în mineritul de la noi, de la Dan Ioan Popescu până la Răzvan Nicolescu. Mulţi, foarte mulţi.
                  Mineritul a fost o mare minciună încă de pe vremea lui Ceauşescu când a fost supraevaluat, iar aici au fost aduşi mii şi mii de oameni sub forma acţiunilor ,,5000" sau ,,10000".
Valea Jiului era conform propagandei comuniste un  ,,El Dorado".
Cărbunele era numit ,,aurul negru ". Minerii erau consideraţi eroi. Totul era propagandă. Explozii necruţătoare au făcut zeci şi sute de victime în subteran, care demonstra de fapt, că minerii nu erau decât uneltele sistemului comunist, mare consumator de energie, în lupta cu capitalismul.
                  După revoluţia din '89 mineritul a avut o perioadă mai bună până în anul 1994- 1995. Doar atât. Apoi a fost decimat, manipulat, folosit doar pentru resursele de care încă mai dispunea. De atunci însă, cu precădere după 1997, marea disponibilizare, practic nu s-a mai făcut nimic concret pentru minerit. Iată cum se află mineritul din Valea Jiului acum:
                  - dotat, sau mai spus nedotat , rudimentar;
                  - îmbătrânit datorită lipsei totale a unei politici de personal;
                  - dezorganizat, încă mai folosim sisteme de salarizare ,normare etc sovietice;
                  - anarhic, lipsă totală a actului de conducere, management;
                  - falimentar.
Minciuna în actul de conducere ,acel celebru ,,da şefu"sau  ,,cum să nu şefu ", este la tot pasul.
Cu siguranţă este nevoie urgentă de o evaluare corectă a tot ceea ce înseamnă mineritul din Valea Jiului, să fie conştientizată  toată lumea că reprezintă cea mai importantă resursă economică a zonei.
      Acum, eu cred că mineritul este abandonat, cu excepţia unor oameni politici, mai nimeni nu pune adevărat pe masa guvernanţilor problema mineritului. Dacă avem resurse manageriale în Valea Jiului să punem înapoi de linia de plutire mineritul, răspunsul este: da. Avem nevoie de o dezbatere publică pe această temă şi vom avea cu siguranţă surprize, plăcute, când vom vedea câţi oameni de la noi au o viziune corectă despre cum ar trebui să facem minerit.
      Actuala garnitură administraţie- sindicate , care conduce mineritul, mai bine zis nu-l conduce, este depăşită total. Avem nevoie de o viziune nouă, modernă să salvăm ce mai este de salvat.
    Un miner îmi spunea acum ceva timp : ,,am minerii bă şefule dar nu mai avem cu ce, ne-or gătat ăştia ".
     Ăştia...

Klaus Iohannis. Examenul Mircea Ioan Moloţ & târla lui de mafioţi

            Spune-mi cu cine votezi, ca să-ţi spun cine eşti!






               Declaraţiile de luptă,  anticorupţie, ale lui Klaus Iohannis în campania electorală, acum după arestarea lui Mircea Ioan Moloţ şi târla lui de mafioţi de pe lângă Consiliul Judeţean Hunedoara, printre care şi vicepreşedintele Tiberiu Balint, trebuiesc dovedite.
                Având în vedere, că cei doi nominalizaţi mai sus, sunt şi conducătorii PNL din Hunedoara, unul fiind preşedinte iar celălalt vicepreşedinte , am putea spune că puterea de decizie a lui Klaus Iohannis, încă preşedinte PNL, în acest caz este maximă, adică de 100 %.
 Să nu uităm însă că,  printre acuzaţiile pe care DNA le aduc celor doi, se află şi una foarte gravă şi anume că Moloţ Ioan Mircea, ar fi condiţionat atribuirea de fonduri de la Consiliul Judeţean Hunedoara către diverse primării din judeţ, funcţie de voturile aduse lui Klaus Iohannis. O acuzaţie gravă, chiar foarte gravă.
                Examenul pe care trebuie să îl treacă Klaus Iohannis, în opinia mea, la întoarcerea din Florida de pe plaja Palm Beach, constă în :
                Are puterea Klaus Iohannis, în calitatea sa, încă, de preşedinte al PNL să îi ceară demisia din partid a celor doi ? dacă vor demisiona din partid, implicit vor pierde şi funcţiile de la Consiliul Judeţean Hunedoara.
Dacă nu o va face, înseamnă că declaraţiile sale de luptă anticorupţie din campania electorală, se înscriu în categoria ,,doar declaraţii de campanie "

                 PS. Curios cum PSD-ul din Hunedoara nu profită de situaţia asta. Ceva miroase a blat, dar nu de tort.

Nu neamţul, dar nici nemţii nu au înfăptuit Unirea din 1918

  „Sângele eroilor căzuți în luptele Marelui Război să fie pentru tine, o, frumoasă Românie, sămânța de noi virtuți, în așa fel încât copiii tăi să fie mereu demni de părinții lor și gata să-ți apere pământul sacru, atât de des invadat, dar în cele din urmă întregit prin efortul ultimelor generații”- Generalul Henri Mathias Berthelot, discurs cu ocazia unirii din 1 Decembrie 1918.

         

                         Există de ceva vreme o adevărată cruciadă în a deforma adevărul istoric al Unirii din  1 Decembrie 1918. Se forţează ideea că nemţii sau un anume neamţ, Ferdinand I, al doilea rege al României a înfăptuit Unirea. Să nu mai spun că deja se lansează ipoteza:  Klaus Iohannis  un fel de Ferdinand I. Off Doamne, săraca ţară, săraci oameni cu duhul.

                       Unirea din 1 Decembrie 1918 a fost înfăptuită din mai multe motive, dar mai ales conjuncturii favorabile din aceea perioadă . Pe scurt :

             1.România lui Carol I avea un Tratat semnat cu Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman şi Bulgaria ), dar prin faptul că în data de 3 august 1914 Consiliul de Coroană refuză intrarea României în război alături de Puterile Centrale se decide neutralitatea României. Faptul că Carol I nu îşi poate ţine cuvântul faţă de aliaţii săi, duce la moarte acestuia ,,de inimă rea ", în data de 27 septembrie 1914.

              2. În data de 17 august 1916, Ion I. C. Brătianu semnează tratatul cu Antanta ( Franţa, Imperiul Britanic şi Imperiul Rus ) care înseamnă intrarea României în război ca aliaţi ai acestora.

               3. Se face simţit tot mai puternic curentul naţionalist român reprezentat de către Take Ionescu, N. Filipescu, N. Iorga, Brătianu, Goga, Lucaci. Se promitea României de către Antanta teritoriile româneşti( din Ungaria şi Bulgaria )  în care locuiau românii.

               4. La  Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, armatele române au dus lupte grele cu germanii şi austro-ungarii. Ruşii se retrag, având în vedere Revoluţia Bolşevică din 1917. 

               5. România este ajutată pe aceste fronturi de Franţa, prin delegaţia condusă de Generalul M. Berthelot, cu armament, echipament militar şi cadre militare.

               6. 1 Decembrie 1918 Rezoluţia de la Alba Iulia, unirea Transilvaniei, Crişanei, Banatului şi Maramureşului cu Regatul României.

              7. Trupele Române intervin în data de 4 august 1919 în Budapesta , este forţat să demisioneze Bela Kun şi astfel este blocată trecerea Ungariei la bolşevism.

              8. Tratatul de la Trianon practic pecetluieşte această unire la data de 4 iunie 1920.

                        Dacă ar fi să mulţumim vreunei ţări pentru Unirea din 1918 aceasta nu poate fi decât Franţa, iar un străin care ar trebui să îl comemorăm cu această ocazie este cu siguranţă Generalul M. Berthelot. Noi ne-am bătut cu nemţii şi aliaţii lor pentru România Mare, iar dacă prin absurd am presupune că am fi respectat tratatul lui Carol I cu Puterile Centrale cu siguranţă nu mai puteam vorbii de România Mare. Să nu uităm faptul că Rusia a devenit bolşevică şi marile puteri, Franţa sau Anglia doreau ca România să fie o stavilă împotriva extinderii în Europa a bolşevismului.

                           Germania nu a ajutat nici un stat niciodată, poate într-o oare care măsură Ungaria sau Croaţia, aliaţii lor tradiţionali ,dar asta este o altă poveste. 

                            Să fim, zic eu, mai rezervaţi cu nemţii şi Germania care a făcut ceva pentru noi, pentru noi românii şi România.