...: Nu neamţul, dar nici nemţii nu au înfăptuit Unirea...

...: Nu neamţul, dar nici nemţii nu au înfăptuit Unirea...:     „Sângele eroilor căzuți în luptele Marelui Război să fie pentru tine, o, frumoasă Românie, sămânța de noi virtuți, în așa fel încât c...

Apa, seva vieţii pe pământ

                            Apa, seva vieţii pe pământ

         Am fost invitat la lansarea cărţii ,,Vremea Apeductului" scrisă de Marian Boboc şi publicată prin grija SC ApaServ SA şi a domnului Costel Avram . O carte document în care se regăsesc aproape toţi cei care de ani de zile muncesc pentru ca apa să ajungă în casele oamenilor din Valea Jiului. O carte necesară mai ales într-o zonă în care este o obişnuinţă în a  se scrie doar despre minerit.
      Mi-am găsit cu greu un loc în foaierul Teatrului I.D.Sârbu din Petroşani unde a avut loc evenimentul. Momentul lansării acestei cărţi nu putea să coincidă mai bine decât cu împlinirea a 20  de ani de activitate a firmei care se ocupă cu distribuţia apei în Valea Jiului. Un angajat , în şoaptă , îmi spune că nu este chiar aşa simplu cu distribuţia apei, că sunt peste 50 km de reţea de întreţinut, că se lucrează 24 din 24 ore/zi şi 365 din 365 zile/ an. Era mândru când vorbea, dar simţeam şi durerea în vorbele sale că lumea nu apreciază munca lor. Am simţit emoţiile unor oameni care au fost premiaţi pentru activitatea lor,  am văzut chiar lacrimi în ochii unei femei. 
    O doamnă a venit şi i-a mulţumit autorului cărţii după ce festivitatea se terminase. Era fericită: ,, iată prin această carte document, lumea află despre munca noastră, a oamenilor de la apă''.
      Păcăt de la asemenea evenimente lipsesc oamenii din Valea Jiului care au ajuns în diverse funcţii şi prin votul acestor oameni simpli, harnici şi discreţi de la ape. Costel Avram şi-a făcut datoria, prin acest eveniment şi prin această lansare de carte a trezit sentimentul de mândrie a angajaţilor de la ape, mândria că ei sunt cei care muncesc, ca locuitorii Văii Jiului să aibă apă în casele lor.
    Fiecare firmă din Valea Jiului ar trebui să publice a carte document despre trecutul său. Să nu ne ferim de trecutul nostru, chiar avem ce arăta urmaşilor noştri precum şi celor care trec prin Valea Jiului.  

Să nu mai fim orbi la lumina zilei

   Minerul, mai bine vede în subteran decăt la suprafaţă

     Deşi pare un paradox chiar aşa este. În subteran minerul chiar dacă este dotat doar cu o lampă portabilă iar lumina zilei este total inexistentă reuşeşte să  observe mult mai uşor pericolele care îl pândesc. Se fereşte de utilaje în mişcare, ocoleşte cu o dexteritate de invidiat diverse obstacole, munceşte şi chiar mănâncă la lumină puţină. Afără însă lucrurile stau altfel. Niciodată minerii nu au reuşit să depisteze pericolele care îi pândesc pe ei şi pe familiile lor. Locul lor de muncă prin care îşi întreţine minerul familia este însă în pericol datorită incompetenţei celor conduc destinele mineritului şi destinele comunităţilor locale. Minerul afară pare orb, nu vede că anumiţi oameni , aceiaşi oameni, conduc mineritul spre dezastru de ani buni de zile. Minerul este orb când nu vede că: deşi există documente care demonstreză fraude produse de şefii lor( Vezi Rapoarte Curtea de Conturi) , ei cred că, cei care le fac viaţa lor amară sunt undeva departe , la Bucureşti.
   Minerul este tot orb când nu vede politicienii locali, primarii etc. care au devastat Sistemul de Termoficare şi care ani de zile nu au plătit sume imense , datorate către minerit.
   Minerul este tot orb când nu vede palatele ţigăneşti ridicate din fierul vechi furat din minele lor ,iar toate astea se petrec sub ochii organelor statului.
   Poate ar fi cazul ca minerul să vadă la suprafaţă aşa cum vede în subteran. Să nu mai fim orbi, cei care ne duc de râpă şi ne fură zi de zi sunt aici lângă noi, nu la Bucureşti sau la Bruxelles

Corupţia este lângă voi, nu fiţi naivi

      Corupţia este lângă voi, nu fiţi naivi

     Tinerii din Valea Jiului protesteză. Nu pot decăt să mă bucur. Înseamnă atitudine. Se spune că nu prea ştiu pentru ce, dar nici noi în 1989 nu prea ştiam exact care este rolul Revoluţiei. Aşa că pe lângă idealurile de libertate exprimate în România anului 1989 şi-au făcut loc interesele economice ale unei oligharhii care a ştiut exact în ce direcţie să acţioneze : acapararea bogăţiilor ţării. Că noi suntem acum liberi este o chestie relativă, dar o certitudine este că ţara a încăput pe mâna şmecherilor, securiştilor şi ţiganilor.

    Corupţia care a închis minele din Valea Jiului, care a făcut să moară oameni în subteran şi care alungă tinerii din zonă este aici lângă noi, o vedem zi de zi dar ne place să credem că nu este aşa, că ea se află undeva departe la Bucureşti. Guvernele Romăniei au investit bani în Valea Jiului sub diverse forme astfel încăt pe fiecare cm2 ( centimetru pătrat) se află căte o bancnotă de 100 de lei. Enorm, o sumă imensă. Unde sunt banii? De ce nu s-au creat locuri de muncă pentru tineri, de ce nu s-au dotat minele din Valea Jiului? Răspunsurile sunt aici, tineri frumoşi şi naivi : fabricile din Valea Jiului au fost acaparate de şmecheri care le-au devalizat, la schimb au clădit o biserică tot pe banii comunităţii ( a se vedea URUMP), serviciile din jurul mineritului sunt în mâna Clanului Gârdean-Simota( masa caldă, transport zgură, mentenanţă etc). Turismul este în mâna aceluiaşi clan. În Petroşani te hrăneşti , te distrezi sau eşti îmbrăcat sau încălţat la Simi.Tot, sau aproape tot, ce a concesionat Primăria Petroşani este luat de acest individ şi administrat. Toţi, dar absolut toţi, au un numitor comun: Famiglia Ridzi, prin intermediul căreia Petroşaniul este vlăguit şi devalizat. Poliţia din Petroşani tace, se face că nu vede nimic. există o prietenie pe faţă între comandantul Poliţiei şi Primarul Ridzi.

    Valea Jiului nu este inchisă de Guvern ci de Mafia Locală . Să nu fiţi naivi cum am fost noi în 1989. Corupţia este aici lângă noi, în Valea Jiului.

Termoficarea/ Tiberiu Iacob Ridzi, un primar aburitor

                  Termoficarea. Examenul de capacitate a unui primar

   Am convingerea fermă că majoritatea cetaţenilor unui oraş nu cunosc decât cel mult parţial atribuţiile unui primar. Atribuţiile unui consilier local sau al Consiliului Local, ca entitate sunt şi mai puţin cunoscute de către cetaţeni. Primarul de multe ori este confundat cu ,,băiatul " ăla fain uneori, care se ocupă de ajutoare sociale pentru ţigani, Zilele Oraşului sau tot felul de alte paranghelii. Ei bine, un primar ar cam trebui să răspundă de elaborarea strategiilor de dezvoltare a Municipiului din punct de vedere economic şi urban ; să conducă serviciile publice municipale ; să prezinte Consiliului Local, anual sau de  câte ori este necesar, rapoarte privind starea economică şi socială a Municipiului. Primarul Tiberiu Iacob Ridzi al Petroşaniului nu a avut ,cam nici una dintre aceste preocupări mai sus menţionate. Iată de ce: Sistemul de Termoficare Centralizat al Văii Jiului, şi deci şi al Petroşaniului ar fi trebuit să fie, strategic vorbind, scheletul dezvoltării ulterioare al localităţilor din zonă. Practic se menţineau locurile de muncă în minerit care aduceau bani la bugetul Petroşaniului şi se asigura căldură şi apă caldă locuitorilor. Adică o treabă a primarului. Dar nu a prezentat interes pentru primarul Petroşaniului nici pentru cei din Consiliul Local. Primarul Ridzi  fiind interesat mai mult de satisfacerea nevoilor Clanului Gărdean în zona Parâng-pentru care a şi angajat un credit în acest sens pe Primăria Petroşani.
      După ce guvernele României au investit sume considerabile pentru asigurarea agentului termic, Consiliul Local Petroşani şi Primarul Ridzi şi-au băgat picioarele în tot. SC Termoficare SA Petroşani firma care asigură livrarea agentului termic provenit de la UE Paroşeni a acumulat datorii de peste 500 miliarde lei vechi din 2007 până în zilele noastre. Doar în perioada 2014-2015 ,ca să fie sigură îngenuncherea completă a sistemul de termoficare şi mineritului  implicit, SC Termoficare SA Petroşani a mai acumulat datorii de peste 40 miliarde lei vechi. Unde a fost Ridzi în perioada asta? greu de spus. 
     Având un aparat de propagandă la dispoziţie impresionant, ţinut pe banii Primăriei Petroşani, îşi poate permite ba să facă pe prostul, ba pe salvatorul. Important este ca prostimea să perceapă realitatea aşa cum el o transmite. Ştia de situaţia termoficării , că doar nu întâmplător a înfiinţat SC Termoficare Serv SRL în anul 2014 ştiind că, pe  de acum falimentara SC Termoficare SA Petroşani nu mai are licenţă. Agenţia Naţională de Reglementare a Serviciilor Comunitare ridicând de drept licenţa conform art 60 din Hotărârea 745 din 11 iulie 2007 publicată în MO 531/ 6 august 2007.
    Interesul pentru minerit şi cetăţenii Petroşaniului , doar un slogan care l-a adus pe Ridzi ca primar şi pe soţia acestuia ca deputat, iată că se confirmă  este o mare minciună. Mineritul este distrus din interior de oameni care nu au nici un fel de trăire gen patriotism local, de oameni gen Ridzi, indiferent că vorbim de ea sau de el . Să sperăm că organele statului vor intervenii să facă lumină în aceste caz, dar organele din afara Văii Jiului, cele din zonă fraternizând cu cei doi Ridzi şi acoliţii lor.
   Documentele care au stat la baza acestori referi :
    - Dosar 553/97/2011 Tribunalul Hunedoara,
     - Adresa nr 8284A/21.12.2011 adresată dlui Emil Boc cu Situaţia Învestiţiilor la SCPEETE Paroşeni,
      - declaraţie de presă din 11 septembrie 2008 a SC Termoelectrica SA Sucursala Paroşeni cu privire la datoriile societăţilor de distribuţie a agentului termic faţă de furnizor.

Termoficarea/ Autodistrugerea Văii Jiului

 


                            Termoficarea. Autodistrugerea Văii Jiului
                                    (partea - I - Prezentarea situaţiei)

              În Valea Jiului din anul 1981 încălzirea locuinţelor şi asigurarea apei calde menajere s-a realizat în sistem centralizat în patru localităţi- Petroşani, Aninoasa, Vulcan şi Lupeni. Sursa fiind Termocentrala Paroşeni. Statul român după 1989 îşi intră în rol, chiar dacă târziu, şi se gândeşte să investească în sistemul de termoficare, respectiv în producător Termocentrala Paroşeni dar şi în asigurarea combustibilului necesar- huila de Valea Jiului- adică la minele Vulcan şi Paroşeni dar şi la Preparaţia Coroieşti. Toate unităţile aflate pe raza oraşului Vulcan. Se rezolvau astfel două mari probleme de viitor ale Văii Jiului- asigurarea apei calde şi agentului termic dar şi locurile de muncă din minerit pentru exploatarea unei cantităţi de huilă de aproximativ 700.000 t/an.
          Astfel, apare Hotărârea Nr. 1192 din 29 noiembrie 2000 Privind unele măsuri pentru executarea lucrărilor de abilitare a Grupului 4 de 150Mw din Centrala Electrică de Termoficare Paroşeni; de modernizare şi retehnologizare a exploatării miniere Vulcan şi Paroşeni şi a Uzinei de Preparare Coroieşti. Act publicat în MO nr. 620/ 30 noiembrie 2000. La art 3 din actul respectiv se autorizează Compania Naţională a Huilei să angajeze execuţia lucrărilor necesare cu un singur contractant - consorţiul format din  firmele ITOCHU  Corporation, Hitachi Ltd, Fortum Engineering. Echipamentele trebuiau achiziţionate de la consorţiul format din firmele ITOCHU Corporation şi Kopex. Banii necasari au fost garantaţi de Ministerul Finanaţelor şi au fost luate credite astfel
                   - 7.332 milioane yeni japonezi
                   - 65,7 milioane euro, pentru lucrări
                   - 24.1 milioane dolari USA pentru echipamente.
 Enorm de mulţi bani. Lucrările s-au executat  fiind finalizate în anul 2007. 
În anul 2001 apare şi Hotărârea Nr. 526 din 31 mai 2001 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivelor. Firmele primăriilor şi ale Consiliilor Locale care trebuiau să administreze distribuţia agentului termic au fost:
                   - SC Termoficare SA Petroşani. La Petroşani sistemul iniţial a fost proiectat pentru 13.258 apartamente, 7 şcoli generale, 4 licee, numeroase creşe şi grădiniţe, dispensare, un spital şi alte spaţii edilitare cu o sarcină de 110 Gcal/oră, în prezent ( la data de 31 martie 2015) fiind deservite un număr de 2320 apartamente. Firma fiind în insolvenţă.
                   - SC Termoficare SA Vulcan. La Vulcan sistemul îniţial fiind proiectat pentru alimentarea cu căldură a 9321 apartamente, 5 şcoli generale, 1 liceu, creşe, grădiniţe, un spital şi alte spaţii edilitare. În prezent fiind deservite 667 apartamente. Firma este în faliment.
                  - SC Universal Edil SA Lupeni. La Lupeni sistemul iniţial fiind proiectat pentru 9293 apartamente şi 8 agenţi economici. Firma este în insolvenţă.
            La data de 31 martie 2015 Sucursala Paroşeni din cadrul CEH-SA are de recuperat creanţe din energie termică livrată în baza contractelor de furnizare de aproximativ 127.682.484, 44 lei. Dintre care 51.619.871,64 lei penalităţi.
            De tot planul Guvernului României s-a ales praful. Cine aveau să pună umărul la aceast dezastru? aleşii locali din Valea Jiului, fie că vorbim de consilieri locali sau de primari.
              ( va urma, fiecare societate în parte analizată şi prezentarea dezastului)
           
    

Cat Stevens-Wild World

Rodriguez - Sugar Man (Live South Africa 1998)

Valea Jiului vs. Planeta Marte

                                                   Agenţia de Dezvoltare Interstelară

        Organizaţia Naţiunilor Unite cu câteva zile în urmă a luat o decizie istorică. Istorică la nivel de univers. Agenţia de Dezvoltare Intercomunitară din Valea Jiului a devenit Agenţia de Dezvoltare Interstelară. Cum de ONU  a stabilit acest lucru este simplu de înţeles :

     - iniţialele rămân aceleaşi, nu trebuie schimbat nimic,

     - scopul principal este acelaşi, stabilirea preţului apei, indiferent că vorbim de Valea Jiului sau Planeta Marte,

     - reprezentanţii Agenţiei de Dezvoltare Intercomunitară Valea Jiului fiind cu capul în nori , obişnuiţi cu decizii aeriene, le va fi foarte uşor să ia hotărâri privind şi alte locaţii din Univers.

     Chiar dacă iniţiatori acestui proiect au insistat ca din noua agenţie, iată interstelară, să facă parte şi Michelle Obama, după modelul de la Uricani , unde soţia primarului este delegată să reprezintele interesele comunităţii în legătură cu apa, aceasta a refuzat, pe motiv că are rău de înălţime şi îi va fi greu să suporte o deplasare pe Marte. Primul obiectiv universal al ADI va fi stabilirea  unui preţ corect al apei pe Marte astfel încât să nu mai fie posibilă vreo dezbatere politică în acest sens.

   Prima delegaţie care va amartiza  este compusă din Costel Avram, Adriana Buhăiescu şi Abraham Marţian, un evreu marţian, care consideră că apa de pe Marte este un bun ceresc lăsat spre buna administrare poporului ales.

   După ce vor stabili preţul corect, se vor face demersuri politice pentru creşterea TVA de la 9% cât se practică acum pe Marte la 100% .

   Aşteptăm cu picioarele nespălate primele ştiri despre apa de pe Marte. Să nu uităm nicio clipă că unde apă e şi viaţă e şi contracte şi sponsorizări. Şi DNA nu e acolo pe Marte.

Baru. Localitate din Europa

                                                 
                                         






                                                      Baru. Localitate din Europa

     

 
   Doi oameni curajoși, Alina Tinca și Radu Polifronie au pus pe harta Europei localitatea Baru. Aici va avea loc ,, ADIDAS KARATE SEMINAR " cu participarea multiplului campion mondial și european Rafael Aghayev. Cei doi organizatori din România nu au cerut ajutorul nimănui. Bine au făcut,  autoritățile din Județul Hunedoara sunt prea preocupate de paranghelii gen zilele orașului X sau Y unde primarii au ocazia să își mai pună un bolovan la temelia cultului lor personal.
  Excepție face însă Primarul comunei Baru dl Daniel Răducanu ,  care a ales să rămână discret deși a pus din greu umărul la desfășurarea acestui eveniment. Vor fi prezenți sute de sportivi din țară și străinătate. Iată un mod excepțional de promovare a zonei.
   Felicitări organizatorilor, care iată demonstrează,  că dacă muncești, ești serios și ai curaj poți ajunge la cel mai înalt nivel.  Reușita lor poate fi un exemplu  adresat tinerilor români: Europa se poate cuceri chiar dacă pornești dintr-o mică localitate din România.
                 

Valea Jiului un Univers 7 august 2015

Sophie Zelmani - Time

Ziarul Vaii Jiului

Ziarul Vaii Jiului

Zi că-ţi place! ..la Petroşani

                       ,,Zi că-ţi place" : sublimarea României prin artă,

titlul care apărea în 12.01 2014, pe blogul Editurii Nemira, semnat de Luca Dinulescu. Era vorba despre cronica filmului , cu acelaşi titlu, a cărui premieră a avut loc la Cinema Studio, din Bucureşti.

Filmul reprezintă o ecranizare a piesei cu acelaşi titlu scrisă de Valentin Nicolau. În film joacă Marius Stănescu (de loc din Petroşani), Mircea Albulescu, George Ivaşcu, Radu Amzulescu şi Constantin Cojocaru. De remarcat şi prezenţa, în film a actriţei Meda Victor. Filmul reprezintă un spectacol politic, în care cei patru actori reprezintă, fictiv, candidaţii la alegerile prezidenţiale din România. Candidaţi, care, sunt într-un fel prezentaţi de presă: demni, cu un inalt spirit democratic, civic sau naţionalist. Pe alocuri, familişti convinşi. În realitate, ei sunt mincinoşi, impotenţi, perverşi , beţivi sau chiar homosexuali. România, ( reprezentată de Meda Victor), aşa cum este ea, slabă firavă, cu dorinţe şi trăiri reprezintă de fapt, pentru candidaţi, o târfă pe care o pot avea şi face ce vor cu ea. În film apar şi secvenţe cu Adrian Năstase, Gigi Becali sau Traian Băsescu. 

     La Petroşani, pe scena Teatrului I.D.Sârbu, am avut ocazia să văd o adaptare a filmului, sub regia lui Andrei Mihalache, care este director general interimar al Teatrului de Nord Satu Mare. Dacă are sau nu are, vreo legătură cu regizorul filmului, cu acelaşi nume, Cornel Mihalache, nu ştiu. Posibil.

     Piesa de la Petroşani, aş putea spune fără să fiu rău, ba din contră, slabă. Dacă nu juca, foarte bine , Radu Tudosie, probabil adormeam în sală . România, jucată la Petroşani, de Corina Vişinescu, aproape inexistentă. Dacă nu se dezbrăca şi îmbraca, des, foarte des, am fi putut crede că în piesa jucată la Petroşani, România ( alias Corina Vişinescu), e doar o figurantă, aşa cum de altfel este în realitate în relaţiile cu UE sau NATO. 

       Aştept cu interes să se joace la Petroşani şi o piesă de teatru adaptată după  filmul ,,American Sniper", care este în vogă acum, iar în rolul principal să joace , de ce nu, Tiberiu Balint. Că la Petroşani, merge oricum, important este regizorul ; Mihalache să fie, dar nu Cornel.

       PS. Îmi permit o recomandare, piesa de teatru adaptată după ,,American Sniper", ar putea să se numească ,,Romanian Şnapan"!!

E timpul...toţi nervii mă dor

            Eu trebuie să plec, să uit ceea ce nu ştie nimeni, 
     Mâhnit de crimele burgheze fără a spune un cuvânt,
     Singur să mă pierd în lume, neştiut de nimeni,
     Altfel, e greu pe pământ...


                        Poemă Finală- G.Bacovia

John Lee Hooker & Van Morrison - Dont Look Back (Lyrics)

Trădarea când iubeşti.

            Nici o clipă nu s-ar fi găndit că soţia lui l-ar putea înşela. Nu avea motive, în opinia lui, să o facă. Aveau doi copii frumoşi, probleme financiare nu existau, vacanţele nu lipseau nici vara nici iarna. El o mai rărise cu neamurile lui, tocmai pentru a nu da motive de dispută între ele şi soţia lui.
          Într-o seară a decis să revină mai repede acasă, cu o zi, din delegaţie. Dimineaţa următoare, în speranţa unei surprize plăcute, se reîntoarce acasă. Avea gânduri măreţe, copiii erau la şcoală. Dar surpriză: soţia lui mult iubită era în pat cu un bărbat care îi părea cunoscut. Era un tip de la el de la muncă. Vedea negru în faţa ochilor, soţia speriată începu să plângă. Amantul acesteia îşi cerea scuze, spunea că este nevinovat, el susţinea că nu ştia că ea este căsătorită. Un calm brusc îl cuprinse. Cu o voce dură, care nu lăsa cale de întors îi spune amantului:
          - dacă tot te-ai culcat cu soţia mea, plăteşte pentru asta
          - cât? răspunse o voce sugramată
          - 100 de lei.
   Amantul plăti şi în grabă fuge de la locul amorului. Soţul, calm, plecă în oraş la geamgiu. Suta de lei o înrămă. Chiar a insistat la geamgiu să pună o ramă frumoasă şi  sticlă destul de groasă. Tabloul astfel obţinut îl agăţă la loc de cinste în sufragerie. Primii care au întrebat despre tablou au fost copiii. Răspunsul tatălui a fost simplu:
          - sunt bani câştigaţi de mama voastră, când veţi creşte mari, am să vă spun şi în ce mod.
  În decurs de câteva zile, mai toţi cunoscuţii familiei ştiau că suta de lei era câştigată de femeie, dar nu şi în ce mod.
           După mai puţin de o lună femeia s-a sinucis, iar odată cu moarte ei a dispărut şi tabloul cu suta de lei.

Francul, ochiul diavolului

      Sărăcia este pentru toţi o problemă. O problemă indiferent de vârstă, rasă, clase sociale, localizări geografice sau religioase. Fie că eşti negru sau alb; bogat, de clasă de mijloc sau sărac, toţi suntem atinşi de sărăcie - Kathleen Blanco

     Majoritatea politicienilor discută despre creditele românilor. De la Victor Ponta la Elena Udrea şi de la Kelemen Hunor la Alina Goghiu. Cel mai realist punct de vedere mi se pare cel al lui Kelemen Hunor. Ca ţară, suntem ultima, care discutăm despre  sănătatea financiară a poporului. Dar niciodată nu este prea târziu. De ce s-au împrumutat românii de la bănci? au vrut un trai mai bun, au vrut să-şi doteze casa, să-şi cumpere o maşină etc. Nimic ieşit din comun. Nu putem vorbi de ,,lăcomie", ca să-l citez pe Moise Guran, celebrul prezentator tv, care atenţie trăieşte din banii poporului lacom, popor care s-a împrumutat la bănci.
      Că politicieni nu au făcut prea multe pentru a preveni dezastrul în care se află acum toţi cei care au credite în bănci, este o altă poveste. Dar unde au fost sindicatele, care, au ca rol protecţia angajatului în relaţia cu angajatorul şi cu terţii? să nu căutăm răspunsul, poate fi o muncă inutilă , nu-l vom găsi.
      Decăt să vedem cine , de ce, de ce nu, sau alte chestii inutile hai să încercăm o soluţie. Astfel vom afla şi de ce făceam referire la sindicate, mai precis la Codul Muncii. Există în Codul Muncii art 169, care se referă la reţinerile care se pot face din veniturile salariale ale angajaţilor. Acest articol spune că se pot face reţineri în cuantum de max 50 % din veniturile nete ale salariaţilor, dar aceiaşi lege se aplică şi pensiilor. Trebuie modificat acest articol din Codul Muncii, astfel încăt cuantumul să nu depăşească 25-30%, iar băncile, CAR-uri, alte înstituţii de creditare, să nu poate percepe rate mai mari decăt acest procent. Ce se va întâmpla? o reeşalonare a tuturor creditelor, la o limită rezonabilă de plată de către angajaţi şi pensionari. Cum majoritatea băncilor, CAR-urilor etc, şi-au recuperat în mare parte creditele nu ar avea o problemă în a suporta prelungirea duratei creditării, chiar fără a percepe alte dobânzi. Românii, angajaţi sau pensionari, vor avea, cel puţin 20 % din veniturile lor , la dispoziţia lor şi a familiei lor. Vor însemna mai mulţi bani cheltuiţi pentru alimente, mâncare, medicamente, şcolarizarea copiilor. Adică va creşte nivelul de trai cu 20 % pentru fiecare român activ sau pensionar. Dar şi economia cu destul de mult, să ne imaginăm ce înseamnă pentru piaţă de consum din România o medie de 300 lei/lunar din parte a 1o milioane de angajaţi şi pensionari.

Iubire cu descântece

                                  ,,scopul femeii în viaţă este subjugarea bărbatului prin orice metode.
 Când nu reuşesc acest lucru îl umilesc, îmbătându-se la petrecerea de promovare a soţului, întrebându-şi tatăl socru dacă tot aşa de tânar a dat rateuri sexuale ca fiul său, făcând sex oral cu un taximetrist în parcarea blocului şi multe altele "- Sărman Asfalte

                   Iubire cu descântece

        El o iubea enorm. Nu putea respira fără ea, nu putea să creadă că a dat peste el norocul să întâlnească o asemenea femeie. Era un vis această femeie, iar el trăia un vis. Trebuiau să se căsătorească, totul era pregătit. Agoniseala lui de ani de zile i-o încredinţă să cumpere cele de trebuinţă pentru nuntă. Nu era stabilită data, dar, oricum, mult nu avea să se amâne fericitul deznodământ. A plecat după ea să o aducă acasă. Ea era cu serviciul în altă localitate. De la biroul personal află că era plecată. După mai multe ore, a reuşit să vorbească cu ea la telefonul. Ea avea bateria la telefon aproape descărcată.
                - stai calm dragul meu, am plecat cu mama la ţară să anunţ neamurile, revin sâmbătă.
      Of,  Doamne ce glas, era sigur că aşa era, avea încredere absolută în ea. Au trecut cu greu cele câteva zile, iar sâmbătă o sună să vadă cum a fost la neamuri. Nu  răspunse ea la telefon, ci maică-sa:
                 - Mimi a plecat în Spania de două zile cu prietenul ei.
       Totul începuse să se învârtă în jurul său. Avea vedenii, vedea o mireasă, oameni râzând, oameni plângând. Plângea, apoi râdea. O luase razna. Salvarea nu putea fi decât rugăciunea. Trebuia să ţină cont de sfatul mamei sale - mergi la mănăstire că ţi-a pus blesteme curva dracului !!!
       A mers la prietenul lui popa din localitate. După ce i-a povestit totul, acesta îi spuse:
                 - există descântece pentru asemenea încercări, sunt scumpe, dar eu nu pot să le fac.
                 - păi de ce? îţi plătesc
                 - da, dar nu se prind. Sunt prietenul tău, nu te mint, eu sunt un popă hoţ.
                 - cum aşa?
                 - mai hoţ ca mine e doar dracul. Ai văzut vreodată drac?
                  - nu. Cum să-l văd?
                 - păi vezi, dacă drac nu ai văzut, mai hoţ ca mine nu există.
         Distrus, dezamăgit, dar totuşi mulţumit de sinceritatea popei, plecă acasă. După ce a mai făcut dragoste câteva luni cu Monica Belluci, ea aproape goală într-o revistă şi el în baie, i-a mai trecut suferinţa. Era pregătit pentru o nouă încercare, o nouă iubire sinceră şi dezinteresată.

Soţi infideli..

   
   ,,toţi bărbaţii sunt infideli soţiilor . Unii dintre ei chiar umblă şi pe la alte femei"- Sărman Asfalte



         Capitolul 1. Trădarea de Bobotează

    Nu toţi creştinii sunt la fel. Unii de Bobotează se aruncă în apă rece ca gheaţa, după cruce, alţii preferă o petrecere la crâşmă. Aşa au făcut mai mulţi prieteni, au mers la crâşmă. Au început să bea, să glumească. Unul dintre ei, găseşte momentul potrivit să îşi laude colegul de muncă în faţa tuturor , dar mai ales al soţiei acestuia :
      - doamnă, ai un bărbat foarte bine şi bun la pat
   Pur şi simplu se aşternu liniştea. Soţul despre care era vorba se îngălbeni la faţă, sau se albi, ce mai conta asta până la urmă. Soţia uimită întreabă:
       - dar de unde ştii tu asta, că e bun la pat?
       - mi-a spus vecina mea, că el mai vine la ea din când în când.
    Petrecerea a luat sfârşit, trădătorul a fost nevoit să fugă. Soţul înşelat a pornit în urmărirea lui. Soţia după ce a stat bine şi a cugetat şi-a dat seama că este o minciună. Ştia foarte bine, cel mai bine chiar, că soţul ei nu este şi nu fost niciodată bun la pat. Nu se compara nici cu vecinul de la etajul 3 dar nici cu cel din zona de Nord a oraşului. Era clar, invidia între colegii de muncă.

          Capitolul 2. După trei zile
 
     Petrecerea a durat trei zile. Au început la o cabană din zonă, apoi au mers o la alta situată ceva mai în dos. Acum erau acasă la unul dintre ei. Gil, un petrecăreţ dar şi un afemeiat, curvar cum îi spunea invidioşii, observă un telefon pe o măsuţă. Îl ridică, verifică dacă are ton şi formează numărul de acasă. Îi răspunde soţia, pe numele său Mia.
            - păi bine măi Gil, lipseşti de acăsă de trei zile!!
            - ştiu Mia, iubirea mea, dar sincer, am uitat pur şi simplu să vin acasă.


           Capitolul 3. Soţia şi amanta, braţ la braţ..

      El, era un bărbat bine,  poreclit Puiu. Ea amanta, o tipă bine dar geloasă din cale afară. O chema Angela. De mai bine de trei zile el lipsea Dacă soţia era obişnuită, ea, amanta nu era. Decizia luată a fost istorică. Sună la el acasă şi împreună cu soţia acestuia au plecat braţ la braţ, în căutarea soţului dar şi amantului infidel. După căutari care au durat câteva ore, infidelul soţ şi amant, este găsit la un nightclub din zonă, în comapanie unei tipe de moravuri uşoare. Soţia nu era chiar aşa supărată, simţea o bucurie, rivala sa, amanta soţului său, era şi ea trădată de acesta. Angela plină de furie exclamă:
      - să o înşeli pe soţia ta cu mine, e firesc, uman chiar , dar să mă înşeli şi pe mine cu o depravată este inuman. Puiule, ai ajuns la limita decadenţei umane.

O amantă grijulie

          Introducere
          Cu ceva timp în urmă, un bun prieten, profesorul Mihai Barbu, mi-a sugerat să citesc o carte- Calendarul Imbecililor- scrisă de Ermanno Cavazzoni. Atunci mi-a venit o idee. Nu numai italienii au imbecilii lor, ce noi nu îi avem pe ai noştri? Un alt bun prieten, scriitorul Marian Boboc, mă îndeamnă de ceva vreme să scriu, despre minerit, despre cariera mea de lider de sindicat. Dar mai ales despre viaţa mea sentimentală. Voi scrie, de ce nu, începând de azi, ceva vesel, nu chiar în fiecare zi, dar destul de des, inspirat de cartea mai sus menţionată. Cine ştie când, dar nu peste mult timp, voi scrie şi despre viaţa mea sentimentală. Astfel, voi îndeplini şi dorinţa unui alt bun prieten, Ivanovici Dumitru, de a mă ocupa şi de altceva în afara mineritului. Să începem:

                                 
                                                               O amantă grijulie


        El era un simplu muncitor la o mină din Valea Jiului. Deşi, lucra la mină, nu era miner, era altceva. Un lăcătuş simplu, dar cu amantă. Ea, amanta, era patroană. În relaţia lor lucrurile au început să scârţie.  El venea, deşi la fel de des la întâlnire,  stresat . Spiritul antreprenorial al amantei avea să îşi spună cuvântul. A căutat o rezolvare a problemei. A găsit şi persoana potrivită prin care a intervenit unde trebuie, pentru  a-şi muta amantul la un loc de muncă mai bine plătit. Mult mai bine plătit.
        Pentru ea banii nu contau, era patroană, dar era importantă starea amantului. Că  amantul mergea acasă stresat din cauza banilor, era ceva firesc, dar să vină la ea în asemenea stare era neacceptabil. Patroana nu putea să deconteze periodic sume considerabile pe pastile de potenţa, datorită stării de stres a amantului, deoarece risca o condamnare pentru evaziune fiscală. Lucrurile s-au aranjat, el munceşte mai bine plătit, soţia, care are cardul cu tot cu codul pin, este satisfăcută. Ne mai fiind stresat din cauza banilor, acum, cu siguranţă amanta grijulie va fi şi ea satisfăcută.
      Un caz clar de ,,trafic de influenţă sexuală" .


   PS  Personajele au legătură cu realitatea.

Ziarul Vaii Jiului

Ziarul Vaii Jiului

Politica copiilor. Lapte praf

     ...16 decembrie 2014, turul II alegeri prezidenţiale România. Majoritatea politicienilor, dar cu precădere cei de la PNL declară că au înţeles mesajul alegătorilor. Nu au înţeles nimic.
    Azi, 5 ianuarie 2015, cei doi conducători ai PNL , declară că vor alegeri anticipate şi intrarea la guvernare. Ce înseamnă toate astea?
    1. Parlamentul în cazul unor alegeri anticipate fără modificarea Legii Electorale ar rămâne tot stufos, cu peste 500 de parlamentari.
    2. Intrarea la guvernare prin Moţiune de Cenzură, ar însemna, pe româneşte vorbind, mituirea a nu mai puţin de 100 de parlamentari, pentru a vota  Moţiunea de Cenzură. E greu de crezut că în alt mod oamenii aflaţi la putere, o vor ceda, doar de dragul lui Vasile Blaga şi Alina Gorghiu. Adică ridicarea traseismului politic la nivel maxim posibil. La politică de stat.
       Ce ar fi putut să spună cei doi, Vasile Blaga şi Alina Gorghiu ? simplu ;
    1. Să ceară modificarea Legii Electorale , aşa cum rezultă din referendumul votat de popor, pentru 300 de parlamentari.
    2. După modificarea Legii Electorale să îşi depună mandatele, toţi parlamentarii PNL şi astfel să forţeze alegerile anticipate.
     Asistăm la , în opinia mea, la o caterincă politică, în care periodic cineva încearcă să ne mai dea un ,,biberon" de lapte praf marca ,,Praf în ochi" .

Românii, un popor exilat

               ...trăiesc sentimentul că pe noi românii, Dumnezeu, ne-a exilat pe Pământ pe fiecare în parte. Nu putem trăi decât în nelinişte şi durere.
   Românii, deşi nu au comis crime împotriva umanităţii, nu au dus războaie de cucerire împotriva nici unui alt popor, trăiesc acum un sentiment de vină colectivă. Avem o vină fără obiect, o nelinişte şi o durere cu care se naşte  generaţie după generaţie. Românii trebuie să îşi construiască a conştiinţă nouă, nevinovată. Să nu ne mai credem vinovaţi de nimic în faţa Europei şi a lumii. Să trăim în certitudini şi fără dureri.
   Dintre toate popoarele Europei, suntem poporul cel mai puţin vinovat în faţa umanităţii, dar mai ales în faţa lui Dumnezeu. Trebuie să ne ridicăm, avem nevoie de un Moise să readucă acasă milioanele de români exilaţi în străinătate, dar şi de un Kemal Ataturk să reformeze din temelie România.

Ţeapa de Revelion

           Totul începuse bine, doamnele, aiurea îmbrăcate, cu aerele de vedetă la vedere, însoţite de bărbaţi, şi ei bine îmbracaţi, au umplut restaurantul. Ospătarii au început să-şi facă datoria. Mai toată lumea a comandat de băut, ce în mod normal nu prea bea. Aşa se explică că nu peste mult timp, pe o muzică de discotecă, mai toată lumea a ieşit la dans. Cineva fuma un trabuc, iar la faţă se îngălbenea cu cât trăgea mai mult din el. E Revelionul, se poate multe.
          Măncarea puţină dar sofisticată a făcut posibil ca cei prezenţi să le transmită cunoştinţelor prin intermediul facebook-ului ce au mâncat. De remarcat că peştele dacă se fierbe în puţină ceapă şi cu mult piper, se numeşte supă de peşte.
         Odată cu trecerea timpului, bărbaţii devin tot mai beţi, iar femeile, ca nişte doamne ce sunt, se descalţă de pantofii cu toc, să fie mai comode. Muzica are volumul tot mai mare, dar oricum nu contează. Este aceiaşi muzică care se poate asculta , zi de zi , la radio. Se iasă la ora 12 , pentru artificii, dar organizatorii spun că ei nu au aşa ceva, dar se pot vedea destul de bine ale vecinilor care organizează şi ei Revelionul.
         După ce mai toată lumea a ieşit afară să vadă artificiile vecinilor, în sală ceva pute. Un petrecăreţ neatent sau băut, a călcat într-un rahat de câine. Se găseşte sursa, iar ospătarii , cu un mop, curăţă ringul de dans.E altceva, nu mai miroase aşa tare.
        Femeile, cu cât sunt mai late, şi mai prost îmbrăcate cu atăt dansează mai lasciv.. Bărbaţii, tot mai băuţi, devin Fred Astaire.Toată lumea aşteaptă sarmalele, dar nu aveau cum să vină, restaurantul este de lux, nu se serveşte aşa ceva.
        Petrecăreţii încep să plece. O tipă cu mască de carnaval pe faţă, se supără pe soţul ei că acesta ia făcut un compliment  : dragă, ţie îţi stă mai bine cu mască decât fără!
      Toată lumea sună pe toată lumea: a fost excelent de Revelion, mâncarea nemaipomenită, muzica nu îţi mai spun etc. Înainte de plecare, un mucalit întreabă un ospătar dacă ştie vreo şhaormerie non stop care nu este închisă de revelion.
     La mulţi ani !!!