Termoficarea/ Autodistrugerea Văii Jiului

 


                            Termoficarea. Autodistrugerea Văii Jiului
                                    (partea - I - Prezentarea situaţiei)

              În Valea Jiului din anul 1981 încălzirea locuinţelor şi asigurarea apei calde menajere s-a realizat în sistem centralizat în patru localităţi- Petroşani, Aninoasa, Vulcan şi Lupeni. Sursa fiind Termocentrala Paroşeni. Statul român după 1989 îşi intră în rol, chiar dacă târziu, şi se gândeşte să investească în sistemul de termoficare, respectiv în producător Termocentrala Paroşeni dar şi în asigurarea combustibilului necesar- huila de Valea Jiului- adică la minele Vulcan şi Paroşeni dar şi la Preparaţia Coroieşti. Toate unităţile aflate pe raza oraşului Vulcan. Se rezolvau astfel două mari probleme de viitor ale Văii Jiului- asigurarea apei calde şi agentului termic dar şi locurile de muncă din minerit pentru exploatarea unei cantităţi de huilă de aproximativ 700.000 t/an.
          Astfel, apare Hotărârea Nr. 1192 din 29 noiembrie 2000 Privind unele măsuri pentru executarea lucrărilor de abilitare a Grupului 4 de 150Mw din Centrala Electrică de Termoficare Paroşeni; de modernizare şi retehnologizare a exploatării miniere Vulcan şi Paroşeni şi a Uzinei de Preparare Coroieşti. Act publicat în MO nr. 620/ 30 noiembrie 2000. La art 3 din actul respectiv se autorizează Compania Naţională a Huilei să angajeze execuţia lucrărilor necesare cu un singur contractant - consorţiul format din  firmele ITOCHU  Corporation, Hitachi Ltd, Fortum Engineering. Echipamentele trebuiau achiziţionate de la consorţiul format din firmele ITOCHU Corporation şi Kopex. Banii necasari au fost garantaţi de Ministerul Finanaţelor şi au fost luate credite astfel
                   - 7.332 milioane yeni japonezi
                   - 65,7 milioane euro, pentru lucrări
                   - 24.1 milioane dolari USA pentru echipamente.
 Enorm de mulţi bani. Lucrările s-au executat  fiind finalizate în anul 2007. 
În anul 2001 apare şi Hotărârea Nr. 526 din 31 mai 2001 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivelor. Firmele primăriilor şi ale Consiliilor Locale care trebuiau să administreze distribuţia agentului termic au fost:
                   - SC Termoficare SA Petroşani. La Petroşani sistemul iniţial a fost proiectat pentru 13.258 apartamente, 7 şcoli generale, 4 licee, numeroase creşe şi grădiniţe, dispensare, un spital şi alte spaţii edilitare cu o sarcină de 110 Gcal/oră, în prezent ( la data de 31 martie 2015) fiind deservite un număr de 2320 apartamente. Firma fiind în insolvenţă.
                   - SC Termoficare SA Vulcan. La Vulcan sistemul îniţial fiind proiectat pentru alimentarea cu căldură a 9321 apartamente, 5 şcoli generale, 1 liceu, creşe, grădiniţe, un spital şi alte spaţii edilitare. În prezent fiind deservite 667 apartamente. Firma este în faliment.
                  - SC Universal Edil SA Lupeni. La Lupeni sistemul iniţial fiind proiectat pentru 9293 apartamente şi 8 agenţi economici. Firma este în insolvenţă.
            La data de 31 martie 2015 Sucursala Paroşeni din cadrul CEH-SA are de recuperat creanţe din energie termică livrată în baza contractelor de furnizare de aproximativ 127.682.484, 44 lei. Dintre care 51.619.871,64 lei penalităţi.
            De tot planul Guvernului României s-a ales praful. Cine aveau să pună umărul la aceast dezastru? aleşii locali din Valea Jiului, fie că vorbim de consilieri locali sau de primari.
              ( va urma, fiecare societate în parte analizată şi prezentarea dezastului)