Simti ca nu peste mult timp o vei intalni si nu din intamplare . Practic o cauti cu privirea peste tot, ceva iti spune ca este undeva aproape. Simti prezenta ei peste tot pe unde umbli. Cand esti la un pas de ea emotia te cuprinde, respiratia se opreste , te sufoci. Da, ea este. Ea este cea pe care o cautam sau poate doar o asteptam de o viata. Trebuie sa fac in asa fel sa-i spun tot ce simt pentru ea.
Am avut aceste trairi. Inainte sa ma despart de cineva mi-a urat sa am noroc. Noroc in dragoste. Atunci eram convins ca norocul era de partea mea. Era parca prea frumoasa, nu ma asteptam . Cand am trecut pe langa ea am simtit ca ma sufoc. Am gasit o cale prin care sa comunic destul de greu. Dar dupa mai multe saptamani am reusit . Eram in drum spre Sibiu. Dupa un drum in care s-a vorbit despre fiecare cate putin iar muzica buna a facut atmosfera si mai placuta am ajuns la destinatie. Cazarea nu a durat mult. Nu peste mult timp plecam sa luam cina in oras. Ne-am plimbat prin centrul orasului , Piata Mare apoi Piata Mica si am intrat la un frumos restaurant sa cinam . Ceva intim si placut. Imi amintesc si acum cat de bine aratau salatele cu peste pe care le-am servit. Se innoptase iar drumul spre hotel a fost o adevarata placere. Incepeau emotiile . Era noapte in care aveam sa facem pentru prima data dragoste. Dupa o lunga perioada in care facusem doar sex, nebun pe alocuri, iata ca traiam ceva profund. Vocea imi tremura, parca eram un adolescent care vedea pentru prima data o femeie goala in viata lui. Imi amintesc corpul ei, caldura si buzele . A fost odata iar nu dupa mult timp totul s-a reluat. Era uimitor. Nu ma puteam satura din a o saruta si mangaia. Cand inchid ochii imi amintesc tot. Cum imi amintesc si pijamaua ei copilareasca in dungi.
Dimineata la micul dejun simteam o vinovatie care isi facea loc in sufletul meu. Ma simteam obligat. Eram convins ca nu este vorba de o iesire in care doar sexul conteaza. Ceva avea sa urmeze. Si a urmat. Incepusem sa traiesc o iubire sfasietoare. O iubire imposibila. Nu stiu sa mai fi avut vreodata acel sentiment. A doua zi am reluat plimbarile prin Sibiu. Podul Minciunilor avea sa fie un loc unde am ras si ne-am fotografiat. I-am facut cadou o masca de la o taraba din Piata Mica. Ea avea sa spuna dupa aceasta deplasare ca : ,, eram fericita dupa aceasta zi pentru tot ce imi oferise viata pana atunci".
Pentru mine insa totul devenise o obligatie , desi am facut-o doar in gand, neavand curajul atunci sa i-o spun , i-am promis ca voi face tot ce imi sta in putinta sa o fac fericita. O perioada am reusit sa ma tin de promisiune...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu