Venita la studii in Petrosani , din Moldova, orasul C. Ca orice tanara visa sa se realizeze in viata. De la bun inceput si-a pus in gand sa arda cateva etape din viata , chiar daca asta putea sa insemne orice. Cinci ani petrecuti in Petrosani insa nu aveau sa insemne pentru ea nicio realizare. Lacomia si pe alocuri ingamfarea aveau sa-i aduca mai multe necazuri. La inceput impreuna cu mai multi colegi au pus bazele infiintarii unei asociatii. Era necesar un sponsor, un avocat si mai multe demersuri. S-au gasit relativ repede, inca mai sunt oameni care cred in omenie si bun simt. Daca pentru colegii ei o astfel de organizatie insemna un ajutor pentru colegii veniti la studii, pentru ea insemna o modalitate de a ajunge in anumite sfere si poate acces la bani. De altfel, la ultima ei prezenta la un eveniment organizat de asociatie, a purtat un dialog cu un cadru didactic in care isi balacarea colegii ca nu stiu pe lume traiesc si sunt cam prostuti, ea facand tot posibilul prin asta sa-si atinga scopul : trecerea examenelor , iar pentru asta nu conta ca spunea anumitor oameni din Universitate cine a votat si cu cine a votat la alegerile ce au avut loc.
Prima relatie mai consistenta a avut-o cu un politist. Un om simplu , educat, familie buna. Dar prea sarac, nu avea perspectiva. Nu putea sa stea cu un tip care isi castiga painea doar din salariu si care petrecea Revelionul acasa in familie. Avea nevoie de mai mult, mult mai mult. Si oricum
Nu dupa mult timp avea sa cunoasca cativa tineri care umblau in masini scumpe, de culoare neagra. Masinile insa nu erau ale lor, erau a celor care ii trimiteau la racolat fete. Chiar ea zambind a facut o remarca - multe colege de-ale mele sunt invidioase cand vad din ce masini cobor. Ce mai conta restul .
( va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu